O STEAUĂ [dosarele Z]

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

(!) a fost odată perpendiculară/ – acuma-i ostenită şi străină,

e tot mai înclinată şi amară,/ închide-n ochi o flacără puţină (!)

(!) şontâc-şontâc, se duce să apună/ frumos, tăcând, încet, ultima oară –

şi toţi întunecaţii or să spună:/ ducă-se naibii, că a fost o chioară (!)

(!) a fost a lui – a celui care ştie/ ce pui în beznă ca să faci lumină,

ce pui în ou, ce pui în păpădie,/ ce pui să n-aibă nimeni nici o vină –

a fost a celui cu arcade sparte/ când a cerut Celui de Jos tăcere,

a celui plin de viaţă şi de moarte/ când a cerut Celui de Sus vedere

până acolo, unde Unu arde/ pentru cei toţi şi cei ne-toţi din toate,

toţi cei suiţi şi pogorâţi din Carte,/ într-o Mulţime de Singurătate (!)

(!) mă lasă fără ziuă, fără seară/ – eu ştiu şi cred şi simt că nu mai vine –

mă uit în urmă: perpendiculară,/ arde încet şi se ascunde-n Sine (!)

Citit 13855 ori Ultima modificare Miercuri, 27 Ianuarie 2021 17:18

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.