Departe de miștocăreala de alcov și de lipsa de consistență a discursurilor unor politicieni semiratați care propun modele economice lipsite de aplicabilitate, dialogul cu consultantul fiscal Adrian Bența are darul de a te aduce în normalitate, deopotrivă atât prin pragmatism, dar și printr-o doză de optimism care, poate, ne lipsește.
- Cum vedeți bugetul de stat pentru 2021, e unul de austeritate, așa cum reclamă opoziția?
- Bugetul din acest an este unul al constrângerilor, iar Guvernul se află între ciocan și nicovală în condițiile în care vedem revendicări ale multor categorii socio-profesionale și mă refer la cele de majorare a salariilor în sistemul public, dar și la cele referitoare la punctul de pensie. Dincolo, colectarea veniturilor este o problemă, operatorii economici sunt afectați, iar evaziunea fiscală rămâne o problemă. Practic, banii nu ajung pentru toți, avem nevoie și de investiții, iar resursele de finațare sunt limitate. Nimeni nu va fi mulțumit. Dar, din punctul de vedere al unui economist, dacă cineva îți garantează salariul din decembrie 2020 pentru încă un an este o veste foarte bună pentru tine. Ar fi o veste minunată și pentru mediul privat, dar nu poate fi așa.
- Ne zbatem de mult să obținem un nivel al colectării veniturilor bugetare de 30 la sută din PIB, dar nimic mai mult. E vorba oare despre o nepricepere a celor care lucrează astăzi în ANAF?
- Sunt cel puțin trei cauze care generează această situație, în primul rând vorbim despre constrângerile legislative și de natură bugetară, în al doilea rând ne dorim, dar nu putem mai mult, iar, în al treilea rând, poate unii evazioniști sunt mai inteligenți decât oamenii din sistemul ANAF. Asta și în condițiile, în care trebuie să spunem că un nivel de taxare mic nu poate asigura veniturile necesare din PIB. Nu sunt adeptul cotei progresive, dar, iată că SUA și Germania o implementează. Altfel, sistemul fiscal din România este format din 25-30.000 de oameni, iar până când acest acesta se va moderniza e nevoie de generații. La ora actuală, încă se pleacă de la premisa că orice contribuabil este vinovat, nu ne ducem către evaziunea fiscală, dar stabilim prejudicii acolo unde găsim bani și urmează procesele în justiție. În perioada 2015-2016, conform unei statistici, deciziile de impunere ale fiscului erau desființate în proporție de 80 la sută de către instanțele de judecată. Se încearcă în prezent implementarea unor directive comunitare, dar metodele de evaziune sunt sofisticate și suntem departe de astfel de măsuri ce vizează prețurile de transfer și redevențele și alte dobânzi. Altfel, avem de-a face și cu mica evaziune, cei care nu dau bon și scriu pe caiet.
- Cum abordează contribuabilii instabilitatea fiscală?
- Toată această impredictibilitate este în neregulă și nu discutăm despre anul 2020, afectat de pandemie, dar în anii din urmă cele circa 120 de modificări legislative ce apar produc o uriașă instabilitate. Dacă trei oameni cu o logică medie citesc același text de lege și îi dau interpretări diferite, e clar că avem o problemă. Dacă nu supui dezbaterii publice anumite legi, este foarte posibil să fie aspecte nedorite. Este evident că este o perioadă foarte grea, dar legiuitorul ar trebui să găsească și un ceas și să se pună și în locul contribuabilului.
- Cum vedeți tangoul și întârzierea susținerii operatorilor economici afectați de pandemie prin Măsurile 2 și 3?
- Lucrurile nu sunt corecte din punct de vedere al contribuabilului obișnuit. Pe de altă parte, când roboții au introdus date ale firmelor înainte să se deschidă sesiunea oficială de depunere nu s-a sesizat nimeni. Toate fondurile erau deja alocate, dar nu în mod normal. Evident, nu sunt împotriva tehnologiilor, dar contribuabilul obișnuit a fost lăsat în poziție de ofsaid. Întârzierea este într-adevăr inacceptabilă, iar lucrurile pot fi reluate și nu prin plângeri penale. Nimeni nu se poate judeca cu guvernul pentru că nimeni nu a beneficiat și trebuie măcar finalizată finanțarea pentru Măsura 2.
- Anvelopa salarială a bugetarilor din România este cea mai ridicată din Europa Centrală și de Est, în condițiile în care pandemia a apăsat puternic pe mediul privat. Cum vedeți această paradigmă?
- Orice salariat trebuie să fie plătit pe masura productivității și nu sunt de acord cu salariile mici, deoarece au dus la emigrarea românilor. Pe altă parte, instituțiile de stat nu sunt fabrici de burgeri, ca să vedem ce productivitate au, dar avem nevoie de o îmbunătățire a calității funcționarilor publici. Cum intri într-o instituție publică, ai senzația că intri într-o luptă cu sistemul, o luptă din lehamitea lor. Ne putem întreba dacă așa ceva este folositor societății. Sistemul public se finanțează din bani privati. Să nu uităm că doamna Angela Merkel a spus ca dacă statul vrea să aibă mai mulți bani la buget, ia de la dvs.
- În plan local, care credeți că ar fi oportunitățile unui Galați cu Dunăre, combinat siderurgic, șantier naval și cam atât?
- Să nu uităm universitatea. Galațiul are în continuare șanse pentru un viitor frumos prin tinerii studenți. Pot fi atrași și alții din zone mai sărace. Autoritățile publice locale trebuie se se gândească la acest lucru, valorificându-l prin parcuri industriale. Eu v-aș da exemplul Ploieștiului și sunt un om optimist, care crede că peste 2-3 ani economia își va reveni în mod funcțional.
