În 2006, Dunărea a atins la Galaţi o cotă istorică, de 657 de centimetri, cu 57 de centimetri peste cota de inundaţie. Faleza Inferioară a Dunării a fost inundată, iar locuitorii şi agenţii economici din cartierul Valea Oraşului au fost protejaţi de apele crescute ale fluviului cu un dig din saci umpluţi cu nisip şi pământ.
După ce Dunărea s-a retras în matcă, companiile riverane au raportat pierderi uriaşe. Numai Şantierul Naval Damen a rămas cu o pagubă de aproape un milion de euro, sumă ce nu a mai putut fi recuperată de la compania de asigurări.
Autorităţile de la acea vreme, care au făcut cărare de la Bucureşti până la Galaţi în perioada în care Dunărea era umflată, au promis planuri şi strategii de prevenire a inundaţiilor, jurând că aşa ceva nu se va mai întâmpla.
Patru ani mai târziu, însă, scenariul s-a repetat la virgulă. De data aceasta, Dunărea a depăşit cota istorică înregistrată în 2006 şi a stabilit un nou record: 680 de centimetri! Acest nivel a fost atins pe 5 iulie 2010.
Ca şi în 2006, soluţia imediată pentru apărarea oraşului a fost ridicarea unui dig din saci umpluţi cu nisip şi pământ, în urma mobilizării a peste 1.500 de militari, jandarmi, pompieri şi specialişti de la Apele Române din Capitală şi din mai multe judeţe ale ţării.
Şi tot ca în 2006, preşedintele, premierul, ministrul de interne, ministrul mediului şi secretarii de stat au venit zi de zi la Galaţi, în perioada 1-11 iulie. Ba mai mult, de data aceasta au adus şi un demnitar european, pe Kristalina Georgieva, comisar pentru cooperare internaţională, ajutor umanitar şi răspuns la crize pentru a o convinge câtă nevoie are România de zecile de milioane de euro din portofelul Uniunii Europene pentru refacerea infrastructurii afectate de inundaţii şi – dacă se poate – de alte zeci de milioane de euro alocate prevenirii inundaţiilor.
Ca şi în 2006, autorităţile au scos de la naftalină promisiunea că vor întocmi o strategie de apărare, cuvintele aflate pe buzele tuturor fiind „renaturarea Luncii Dunării”. Asta presupune spargerea digurilor construite de Ceauşescu pe cursul Dunării, acolo unde dictatorul a vrut să facă agricultură intensivă, şi redarea acestor ţinuturi fluviului.
