Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" ȘAPTE CUVINTE (de/spre ultimul trofeu)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Pe marginea drumului

dintre sfârşitul Copilăriei şi începutul Uitării,

iată-l, stă bătrân şi singur,

înfrânt şi colbuit şi hâţânat de Timp şi de Vreme!

Alăturea,

doar o Fântână părăsită îşi scârţâie Cumpăna

şi-i mângâie Tristeţea cu amintirea Apei din care am băut

când ne jucam dimpreună, până la capătul Lumii!

Cu lăcrămare pe obraz,

mă apropii de marginea drumului -

în braţul stâng port Rana incurabilă a Trecutului,

iar în braţul drept

ţin ultimul trofeu: Cutia neagră a Deşertăciunii!

Printre pietre şi păsări uscate,

mă apropii... şi stau... şi silabisesc Şapte Cuvinte:

iartă-mă, iartă-mă,

dragul şi bietul meu ŞOTRON!

Citit 2399 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.