Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) dacă vii la don Quijote,/ astăzi hai, şi hai degrabă! –
e bătrân şi stă la poartă,/ parcă-i gata să-şi înceapă
ultima-i călătorie/ spre oprirea cea dintâi:
cea oprire fără capăt,/ simplă-n rost şi-n căpătâi (!)
(!) steaua-l strigă – se aude/ naltu-i glas cu tremurare,
nu sclipeşte nici o lance/ şi nu bate nici un vânt –
tristă, singură şi blândă,/ colo-n coastă, moara-i moare
lângă umbra-n agonie-a/ Rosinantei lăcrămând (!)
(!) dacă vii la moş Quijote,/ hai îndată, că porneşte
să se suie-n steauă, singur,/ bob cu bob şi fir cu fir –
nimenea nu-l mai salută,/ nimenea nu-i mai vorbeşte,
Sancho Panza-i dus în sine,/ cată către cimitir (!)
(!) ce hidalgo trist pe prispă,/ ce hidalgo trist la poartă! –
vino şi deschide-(i) Cartea,/ să rămână pe pământ!
e păcat să moară moara!/ ce să faci c-o moară moartă?
hai, superbă Dulcinee.../ vino...şi...mai...bate...vânt (!)
