Condiţiile economice în care ArcelorMittal Galaţi încheie acest an nu sunt deloc favorabile. Cel puţin asta se înţelege din declaraţiile făcute de către oficialii combinatului siderurgic.
Această situaţie nu ar fi atât de gravă dacă nu s-ar vorbi din nou despre închideri ale capacităţilor de producţie (atâtea câte au mai rămas în funcţiune), ori despre concedii forţate sau şomaj tehnic. Nu este însă prima dată când vitregiile pieţei economice se răsfrâng direct asupra lefurilor siderurgiştilor gălăţeni.
Asta în primul rând pentru că negocierile Contractului Colectiv de Muncă pe anul 2011 vor începe curând în condiţii total nefavorabile. Apoi sindicatele de pe platforma siderurgică nu reuşesc să strângă rândurile şi să emită o opinie comună şi fermă pentru a putea fi îndreptăţite să ceară măriri de salarii pentru muncitori.
Mai mult, acţiunile de protest pe care aceştia le iniţiază au puţini susţinători, deci sunt puţine şanse să impresioneze pe cineva.
Semnele erau mai bune în vară
La mijlocul acestui an, lucrurile păreau a se îndrepta la ArcelorMittal Galaţi. După reprize repetate de autodisponibilizări şi închiderea Uzinei Cocso-Chimice, conducerea Combinatului a intervenit public de mai multe ori spunând că momentele dificile nu au fost complet depăşite, dar că soluţiile găsite imediat după apariţia crizei pe piaţa oţelului ar fi cele bune.
A urmat o uşoară creştere a producţiei, e drept, departe de cifrele înregistrate în anii trecuţi, care le dădea speranţe celor peste 9.000 de angajaţi că îşi pot păstra locurile de muncă şi că ar fi şanse chiar să primească salarii mai mari.
În plus, au fost recunoscute greşelile făcute de către şefii Combinatului în trecut, iar noua conducere a susţinut că acestea trebuie reparate cât se poate de repede.
Cel mai bun exemplu referitor la reluarea investiţiilor este cel al Furnalului nr. 5, pentru refacerea căruia compania a anunţat o investiţie de aproximativ 53 de milioane de euro, acesta urmând să fie pus în funcţiune în 2011.
Sfârşitul lunii octombrie a fost însă unul plin de veşti proaste. Sindicatele au fost chemate la discuţii pe tema concediilor forţate, discuţii care s-au încheiat prost pentru siderurgişti.
În cadrul acestora, reprezentanţii FSS Metarom au respins categoric ideea concediilor forţate, iar astfel a fost adus în discuţie şomajul tehnic. Atât le-a trebuit oficialilor Combinatului, care au adoptat unilateral decizia de a-i trimite pe toţi angajaţii în şomaj tehnic.
Mai precis, sindicatele au fost informate că urmează aplicarea unor măsuri de reducere a timpului de lucru cu 20 de zile lucrătoare. Astfel, toţi salariaţi intră în şomaj tehnic de cel mult 15 zile, nu înainte de a-şi lichida zilele de concediu de odihnă rămase pentru anul în curs.
Dacă până la sfârşitul anului, acea perioadă de 20 de zile nu va fi completată, atunci aceştia vor intra în concediu în 2011.
Proteste fără ecou
Singura grupare sindicală care a reacţionat a fost şi de această dată Solidaritatea, liderii acestui sindicat organizând săptămâna trecută două acţiuni de protest în faţa turnului administrativ al ArcelorMittal Galaţi. Ambele au fost însă eşecuri răsunătoare.
Dacă la primul miting câteva sute de angajaţi au strigat că vor să muncească şi au cerut zadarnic ca unul dintre şefii companiei să iasă să vorbească cu ei, la cel de-al doilea miting oamenii nu s-au mai obosit să participe, lăsându-i pe cei din conducerea sindicatului să se descurce cum pot.
Negocieri în negură
În acest context, în următoarele zile ar trebui să înceapă negocierile CCM, negocieri de care depinde ce lefuri vor primi în următorul an cei 9300 de salariaţi ai ArcelorMittal Galaţi. Şi în acest caz, lucrurile depind foarte mult de felul în care sindicatele vor şti să ceară drepturi pentru oamenii pe care îi reprezintă.
Semnele sunt însă cât se poate de proaste. Solidaritatea este singura grupare sindicală care a anunţat că va intra la aceste negocieri cu intenţia clară de a solicita aplicarea unei majorări salariale cu 25 de procente pentru toţi muncitorii şi maiştrii, mai puţin personalul administrativ cu salarii confidenţiale, dar şi introducerea sporurilor în salariile de bază.
De cealaltă parte, cei de la FSS Metarom au refuzat până în acest moment să vorbească despre strategiile de negociere spunând că acestea nu pot face obiectul unor dezbateri publice, pentru că astfel ar deveni inutile.
