Într-o ţară încorsetată în una dintre cele mai dure dictaturi pe care le-a cunoscut omenirea, chiar şi în ceremoniile funerare dedicate „liderului suprem” al Coreei de Nord, Kim Jong-il, s-au căutat tot felul de semne prevestitoare pentru vremurile care vor veni. Din start, privirile tuturor s-au îndreptat spre cei aflaţi în jurul dricului.
Prezenţa în imediata apropiere a liderului moştenitor, Kim Jong-un, a fost privită ca pe un fel de dorinţă a acestuia de a-şi legitima puterea, dar „gurile rele” spun că, până una, alta, cei ce vor conduce ţara vor fi foştii consilieri ai lui Kim Jong-il. Într-adevăr, noul lider nord-coreean are doar 30 de ani şi pare a nu avea suficientă experienţă în treburile statului, dar în acelaşi timp e puţin probabil că va accepta să rămână doar un om de paie în mâinile armatei şi a partidului unic. Întrebarea este cum va reuşi Kim Jong-un să se impună.
Se va asigura de loialitatea consilierilor tatălui său, va favoriza armata pentru a avea oricând un instrument de forţă la dispoziţie sau poate chiar ar declanşa deliberat un conflict cu Coreea de Sud pentru a propulsa ca „inamic public” o forţă din exterior? O variantă, ce-i drept puţin probabilă, ar fi şi aceea ca Kim Jong-un, ca persoană educată în Elveţia, să devină un promotor al reformelor care treptat să scoată ţara din izolarea internaţională şi foamete. Unii dau drept exemplu destinderea societăţii cubaneze, dar fie şi sistemul impus de Castro este o „tabără de vacanţă” faţă de regimul închistat în cultul personalităţii dus la extrem din Coreea de Nord.
Ca o ironie a sorţii, şi în Cuba, şi în Coreea de Nord, deşi capitalismul e prezentat ca imaginea răului suprem, nu la fel de dispreţuitoare este şi atitudinea faţă de produsele capitaliste. Deşi s-a declarat un înverşunat adversar al Statelor Unite, marele defunct din Coreea de Nord a fost condus la groapă taman cu o maşină americană. Ce-i drept, una mai veche, un Lincoln din anii '70, procurată, probabil, prin filieră chinezească, la fel ca multe alte produse altfel prohibitive într-o ţară enclavizată de viziunea conducătorilor. Sau mai ştii, din perspectivă nord-coreeană, poate că înmormântarea cu dric „made in USA” o fi vreun semn de reformă…
