* Dacă la debutul crizei financiare gălăţenii aveau credite neonorate de doar 39,7 milioane de lei, la începutul acestui an restanţele au crescut la 607 milioane de lei *
Achitarea creditelor contractate la bănci a devenit o povară greu de dus pentru un număr din ce în ce mai mare de gălăţeni. Principala cauză o reprezintă, desigur, criza economică pe fondul căreia au ieşit la suprafaţă toate slăbiciunile sistemului financiar, atât la nivelul instituţiilor de creditare, cât şi la nivelul clienţilor. Campanii gen „credit doar cu buletinul” şi goana băncilor după clienţi au forţat marjele de siguranţă în acordarea împrumuturilor, iar această politică a creat un mediu financiar „exploziv”. Practic, dacă în noiembrie 2008, atunci când efectele crizei economice au devenit vizibile, creditele restante aveau mai degrabă o valoare simbolică, cu o pondere de doar 0,96 la sută, la începutul acestui an împrumuturile neonorate au ajuns să reprezinte nu mai puţin de 14,6 la sută din totalul creditelor!
Creditele în valută, credite cu suspine
Unda de şoc a crizei financiară s-a reflectat într-o primă fază la nivelul clienţilor ce aveau credite în valută, mai ales a celor care obţineau venituri în lei, mai expuşi în faţa riscurilor implicate de atacurile speculative asupra monedei naţionale sau de puseurile inflaţioniste. În decurs de doar o lună, în intervalul noiembrie – decembrie 2008, creditele restante în valută ale gălăţenilor au crescut de zece ori, de la echivalentul a 5,2 milioane de lei în noiembrie la 50,1 milioane de lei în decembrie şi a devenit evident pentru toată lumea că „se întâmplă ceva”. Ca o ironie a sorţii, până la momentul respectiv creditele în lei păreau mai degrabă o problemă, în noiembrie 2008 restanţele fiind de 34,5 milioane de lei.
Culmea este că, în ciuda sentimentului de neîncredere tot mai mare în evoluţia economiei, a unor riscuri tot mai mari asociate unor companii şi unui pachet de norme prudenţiale impuse de BNR, mai ales pentru populaţie, creditele de consum, susţinute mai ales prin „inventarea” cardurilor de credit, au menţinut sarabanda împrumuturilor până în primele luni ale lui 2009. Numai că, pe o pantă exponenţială au intrat şi restanţele la credite. Un prim maxim al evoluţiei creditelor restante a fost atins în mai 2009, cu o valoare de 182,1 milioane de lei, având o pondere de 4,3 la sută din totalul creditelor.
Datorii la pragul psihologic
Evoluţia restanţelor la creditele în valută a fost una sinuoasă, reflectând pe undeva lupta gălăţenilor cu povara datoriilor. În intervalul iunie – decembrie 2009 situaţia a părut că se stabilizează în intervalul de 40 – 50 milioane de lei, dar „reduta” a rezistat doar până în ianuarie 2010, când a fost depăşit atât pragul psihologic al restanţelor de peste 100 milioane, cât şi pragul dincolo de care multă lume spera să vadă sfârşitul crizei economice. Ba, mai mult, situaţia a început să se înrăutăţească pe măsură ce pieţele financiare au început să perceapă tot mai acut disfuncţionalităţile din zona euro. România, care miza pe o relansare a economie simultan cu cea a UE, a rămas în continuare împotmolită în dificultăţi economice, iar măsurile anti-criză gen introducerea impozitului minim, reducerea salariilor din sectorul bugetar, creşterea TVA nu au făcut decât să gripeze sistemul de creditare şi să facă viaţa şi mai grea celor care deja aveau credite. Aşa se face că, în noiembrie, restanţele la creditele în valută au atins un punct de maxim, cu o valoare de 295,8 milioane de lei.
Din păcate, anului 2011 a fost marcat de sentimentul că, în plan economic, criza este mai degrabă regula decât excepţia. Şi chiar dacă băncile au mai relaxat standardele de creditare, atât pentru populaţie, cât şi pentru agenţii economici, semn că o serie de riscuri s-au mai diminuat, restanţele la creditele în valută au oscilat în jurul valorii de 350 milioane de lei. Un semn pozitiv ar fi, totuşi, acela că, după punctul de maxim absolut din noiembrie 2011, de 353,9 milioane de lei, în ultima lună din 2011 a fost înregistrată o scădere destul de consistentă, până la 319,2 milioane de lei.
Leul, în „capcana” restanţelor
Pe partea creditelor în moneda naţională, restanţele au crescut într-un ritm mai lent, aproape linear, dar implacabil. Dacă în noiembrie restanţele la genul acesta de împrumuturi erau de 34,5 milioane de lei, în iulie 2009 a fost depăşit pragul psihologic de 100 de milioane de lei, iar un an mai târziu pe cel de 200 de milioane de lei. Anul 2011, deşi a adus un nou salt, până la un nivel al restanţelor de peste 300 de milioane lei, cel puţin a adus şi o relativă stabilizare la acest nivel. Ca şi în cazul creditelor în valută, luna decembrie 2011 a adus o diminuare a restanţelor de la maximul absolut de 304,6 de milioane de lei la 287,8 de milioane de lei.
Stabilizarea nivelul creditelor restante din ultimul an poate fi pusă şi pe îmbunătăţirea unor indicatori macroeconomici, dar şi pe o serie de programe de refinanţare a creditelor cu probleme derulate de o serie de bănci. În anul 2012 ar trebuie să se facă simţite şi efectul noului pachet de norme prudenţiale impuse de BNR, în special în ceea ce priveşte acordarea creditelor de consum. Dar, pe de altă parte, dacă este să ţinem cont de incertitudinile privind evoluţiile din zona euro, poate că este prea devreme să spunem că a trecut ceea ce a fost mai rău.
