* O stradă făcută în grabă * Drum greu accesibil pentru cărucioare * Licitaţie cu dat din coate * Tăcere şi legea certificatelor fiscale *
Galaţiul este cuprins de febra asfaltărilor. După cârpelile gen „asfalt în ochi” practicate pe post de „aducere a carosabilului la starea iniţială” în urma lucrărilor ISPA, Primăria a demarat lucrări de modernizare a străzilor din municipiu. Cetăţenii însă, beneficiari finali, se plâng de calitatea multora dintre lucrări. Începând cu groapa care se cască mereu, ba la stânga, ba la dreapta degetului arătător al lui I. C. Brătianu de pe soclul de la Elice, şi terminând cu veşnic denivelatele capace de canalizare de pe strada Oltului. Dar să vedem mai întâi strada Eroilor, una din cele două asfaltate cu peste jumătate de milion de euro anul trecut.
Asfaltare-n graba mare
La prima vedere, strada Eroilor ar putea părea o stradă asfaltată ca la carte. De la vreo 50 km/h, şi de la înălţimea confortabilă a unui Touareg plătit de stat, totul poate părea OK. Asfalt neted, guri de canal aliniate, marcajele se văd, ce altceva? Dar, la pas şi măsurate cu obiectivul foto, detaliile îşi spun cuvântul, ba chiar îţi lasă un gust amar. Dinspre Traian spre Bălcescu, pe partea stângă, trotuarul e primul care ne-a atras atenţia. Mai precis ne-a tras de picior, că era să ne împiedicăm de bordură. În mod ciudat, trotuarul e la înălţimea străzii, bordura fiind un fel de gard între cele două. Tot împrejmuire a trotuarului pare bordura şi după ce treci de strada Dr. Carnabel.
Se pare că muncitorilor le-ar fi fost lene să ridice nivelul trotuarului când l-au ridicat pe-al străzii cu noul strat de asfalt turnat. Am apreciat că la fiecare intrare într-o curte sau garaj, bordura era poziţionată ca o rampă ajutătoare pentru autovehicule. Doar că pe trotuarul de la Electrica, muncitorii şi-au încercat norocul c-o rampă care dă în… gard. Şi apoi i-au pus stâlpi reflectorizanţi, să n-o ia lumea de bună.
Însă nu doar acestea sunt detaliile care atestă că strada fie s-a asfaltat în grabă, fie neprofesionist. Gurile canalelor de scurgere nu sunt aliniate, nici pe stradă şi cu atât mai puţin pe trotuar.
Dalele de pavaj de la Teatrul de Păpuşi, scoase pentru a se face rampele de cărucioare, au rămas bun scoase şi în locul lor a fost lăsat pământul gol.
Asfaltarea pe o lungime de 5 m, pe străzile adiacente Eroilor, s-a făcut din ochi, evident mereu în minus. Aceeaşi măsurătoare din ochi s-a făcut şi la amplasarea trecerilor de pietoni de la intersecţia cu Bălcescu, proiectul spunând altceva decât realitatea. Veţi spune că măcar s-a asfaltat ceva. Posibil, doar că, în proiect, se specifica o grosime a stratului de asfalt de 5 cm pentru stradă şi 3 cm pentru trotuar. Vă lăsăm să apreciaţi singuri dacă e aşa.
Eroi în cărucioare pe strada Eroilor
Un amănunt interesant e acela că Eroilor nu e, doamne fereşte!, o stradă de handicapaţi. Pe trotuarul din faţa Electrica, după falsa rampă de autovehicule, vine una pentru cărucioare. Tot falsă fiindcă cea corespunzătoare trecerii de pietoni e la locul ei, unde e zebra, doi metri mai încolo. Un amănunt interesant, rampele amintesc de poveştile concetăţenilor care au prins anii ’60-’70, când gălăţenii neaoşi se deosebeau de venetici în funcţie de partea de Domnească pe care circulau… Astfel, rampele dintre Bălcescu şi Traian se urcă cu greu, în timp ce acelea dintre Bălcescu şi Domnească sunt perfect aliniate la carosabil. Un alt amănunt interesant este acela că, fie pieton pe picioarele tale, fie în cărucior, ca să traversezi Eroilor, trebuie să mergi cale de 50 m sau 100 m, dacă te afli la jumătatea distanţei dintre Bălcescu şi Traian, respectiv Bălcescu şi Domnească. Dacă în primul caz mai treacă-meargă, în al doilea e chiar bătaie de joc. Să faci peste 100 m ca să traversezi o biată stradă de două benzi, asta arată nivelul unui oraş civilizat, în care aleşii nu umblă pe jos, iar proiectanţii n-au mai coborât din birou de când s-au angajat.
Licitaţie cu „strigături” la CNSC
Nici acordarea contractului n-a fost una fără dureri. Dar cu siguranţă despre asta vom mai avea ocazia să vorbim, fiindcă actorii principali au ţinut deocamdată să răspundă în doi peri sau chiar să păstreze tăcerea. Pe 29 iunie 2011 se publică în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice anunţul de licitaţie. Pe 4 iulie depun oferte Drumuri şi Poduri SA, şi Tancrad SRL. Pe 13 iulie Drumuri şi Poduri se retrage, nemotivat. Cu ceva ore mai devreme depusese ofertă şi Super A Plus K SRL. La câteva ore după retragerea celor de la Drumuri şi Poduri depun ofertă cei de la ICMRSG SA. Pe 14 iulie - evaluarea. Cu o diferenţă de 250 de lei din aproape 500.000, câştigă ICMRSG în faţa lui Tancrad. Şi începe circul! Tancrad depune o contestaţie la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Motive: ICMRSG nu ar deţine staţie de asfalt verificată ICECON şi nici la standardele îndeplinite nu ar sta prea bine. Nici din documentele depuse la dosar şi nici dintr-o discuţie informală purtată cu liderul de sindicat de la ICMRSG nu reiese asta. Dar motivul principal invocat a fost, atenţie!, preţul de 499.657 de lei, ca „neobişnuit de scăzut”. Iar lui Tancrad i-a fost într-un final atribuit contractul cu… 499.998 de lei.
Câştigător la masa verde, a taxelor neplătite
Nu v-am mai ţinut în suspans cu aflarea câştigătorului fiindcă problema a fost tranşată foarte brusc şi fără drept de apel la CNSC. Prin avocat bucureştean, Tancrad a depus şi concluzii scrise la contestaţie, susţinând neeligibilitatea ICMRSG pe motiv de datorii neplătite la stat. Argumentul imbatabil când toată lumea ştie că societatea se zbate între reeşalonări şi titluri executorii. De ce a mai fost declarată ICMRSG câştigătoare dacă situaţia datoriilor către stat nu o califica pentru asta? Am căutat răspunsuri, atât de la ICMRSG, cât şi la beneficiar. Cel din urmă, prin purtătoarea de cuvânt a Primăriei, ne-a transmis că „tot ce poate fi făcut public se află pe SEAP”. ICMRSG ne-au dus câteva zile cu vorba şi nu şi-au găsit timp să stea de vorbă cu noi pe larg. Poate data viitoare… Până atunci vă lăsăm să contemplaţi strada Eroilor asfaltată eroic de 130 de mii de euro, iar noi ne ducem să studiem Oltului, care a făcut şi ea parte din lot…
