Campanie „Viaţa liberă” – „Afaceri de top” - Ce au în comun afacerile de succes
Foto: Foto: Bogdan Codrescu

Campanie „Viaţa liberă” – „Afaceri de top” - Ce au în comun afacerile de succes
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
  • Businessul construit pas cu pas, de la idee la firme cu sute de angajaţi şi cifră de afaceri de milioane * Piaţa externă, motor pentru dezvoltarea firmelor * Competitivitatea, o lecţie care prinde bine pe timp de criză * Fără contracte cu statul, fără „şmecherii” şi influenţe politice

Pe parcursul acestei săptămâni v-am prezentat patru firme gălăţene, patru „aşi” ai unei economii locale care încă pare a fi în căutarea unui suflu nou: Arabesque (comercializarea de materiale de construcţii şi finisaje), Asil Group (producţia de cosmetice şi detergenţi), Cozamin (industria confecţiilor) şi AltFactor (IT şi sisteme de e-learning). Sunt firme care, în opinia noastră, pot fi un model pentru mediul de afaceri gălăţean. Le-am prezentat rezultatele, modul cum s-au dezvoltat, dar discutând cu managerii acestora am încercat să identificăm câteva dintre elementele care au dus la formarea unor firme puternice.

Dezvoltare pas cu pas

Un element comun al celor patru companii este că iniţiatorii acestora nu au vrut „să dea un buf”, aşa cum, din păcate, unii dintre „întreprinzătorii” din ziua de azi încearcă. Nu s-a mers pe „şmecherii”, afacerile au fost construite pas cu pas, pornind de la câţiva angajaţi şi ajungând astăzi la sute sau chiar mii de locuri de muncă. Arabesque a intrat pe piaţă ca o afacere de familie, un magazin de materiale de construcţii la Ultimul Leu şi a ajuns un veritabil imperiu multinaţional, Asil Group a început ca o simplă tarabă cu bunuri generale şi în prezent este un grup de 9 firme, cu 630 de angajaţi, iar Cozamin, de la salopetele făcute de trei angajaţi acum două decenii, este astăzi una dintre cele mai moderne fabrici de confecţii din ţară, cu 250 de angajaţi (dar ar fi loc pentru încă vreo 400) şi comenzi din partea celor mai mari lanţuri de magazine din lume. Mai „tânără” cu vreo zece ani, AltFactor are 48 de angajaţi şi a abordat cu îndrăzneală nişa programelor de e-learning, iar acum şi-a dezvoltat o dimensiune internaţională prin contracte încheiate cu parteneri din Cipru, Dubai sau Kazahstan.

Un alt punct comun al celor patru firme este că toate şi-au descoperit o dimensiune care le-a scos din sfera strict locală. Au evitat astfel capcana evocată la un moment dat de unul dintre manageri şi în care cad unii întreprinzători, anume aceea ca „după ce îşi iau o vilă şi un Mercedes să-şi piardă motivaţia”, să rămână captivi într-un soi de comoditate. Ieşirea din cercul strict local a însemnat, desigur, pentru firme şi confruntarea cu o concurenţă mai puternică, dar asta le-a ajutat să devină mai competitive. Acest lucru le-a permis să reziste mai bine pe perioadă de criză, ba au ajuns chiar mai prospere ca înainte. De exemplu, Asil Group şi-a dublat capacităţile de producţie şi numărul de angajaţi, iar AltFactor a ajuns la o cifră de afaceri de 8,5 milioane de lei!

Investiţii pentru viitor

Un alt element interesant este acela că firmele au evitat clasicele contracte cu statul, foarte căutate de alţi întreprinzători. Acest lucru, poate, şi din cauză că statul, pe lângă faptul că este „cel mai prost manager”, se sprijină pe instituţii şi structuri politizate până în măduva oaselor. A devenit mai degrabă o regulă ca mai toate contractele care au în centru statul să fie „umflate”, atribuite ca prin minune numai apropiaţilor unui partid sau altul. La polul opus, tot la nivelul statului se mai regăseşte şi ideea că mediul privat este o vacă de muls de pe care poţi, la o adică, să iei şapte piei. Lipsa de inspiraţie a guvernanţilor în lansarea unor politici economice coerente este o dovadă în acest sens.

Culmea, întreprinzătorii nici măcar nu cer propriu-zis un ajutor de la autorităţi, fie ele naţionale sau locale. Dar cel puţin le cer să nu strice ceea ce încă mai funcţionează şi să asigure un mediu economic predictibil. După cum arătam la începutul acestui serial, intensitatea antreprenorială la Galaţi (numărul de firme raportat la mia de locuitori) este de doar 22,3, cu mult sub puterea economică a unor oraşe precum Braşov, Cluj, Timişoara, Iaşi sau Constanţa, cu care, pe timpuri, putea concura de la egal la egal. Fără a crede neapărat în miracole, întreprinzătorii cu care am stat de vorbă aşteaptă mai multe de la noua administraţie locală, mai mult sprijin pentru mediul de afaceri. O infrastructură mai bună, o strategie zonală de încurajare a investiţiilor, un sistem de taxe şi impozite favorizant pentru sectorul productiv sau înfiinţarea de locuri de muncă nu sunt „cheltuieli” la buget, ci investiţii în viitor, în beneficiile pe care un mediu prosper de afaceri le aduce comunităţii locale.

„Careul de aşi” pe care vi l-am prezentat este doar un exemplu. Ne reînnoim invitaţia ca şi dumneavoastră să ne semnalaţi acele firme care pot fi un model pentru mediului de afaceri gălăţean pentru a le aduce în paginile ziarului „Viaţa liberă”. Avem nevoie să ne redescoperim valorile şi cel mai bine o facem dacă, pur şi simplu, arătăm cum, odată puse în practică, ele ne pot croi un mediu social şi economic mai bun!

Citit 4510 ori Ultima modificare Vineri, 03 August 2012 23:08

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.