Abia ieşisem din comunism şi americanii veneau la Galaţi cu unul dintre cele mai cunoscute branduri ale lor, Coca-Cola. Se anunţa o tranziţie spumoasă. Dar nu a fost decât un fâs
Fabrica Coca-Cola din Galaţi a luat fiinţă la începutul anilor '90, în urma asocierii dintre Primărie şi un investitor din Turcia. Municipalitatea, strunită pe atunci de Eugen Durbacă, a intrat în afacere cu o suprafaţă generoasă de teren care beneficia de o amplasare excelentă - pe Prelungirea Brăilei, foarte aproape de ieşirea în Şoseaua de Centură - iar turcii care deţineau franciza şi pachetul majoritar de acţiuni au venit cu capitalul şi cu tehnologia necesare construirii fabricii. Astfel a luat fiinţă Societatea de Îmbuteliat Coca Cola Galaţi.
"Povestea Coca-Cola dădea bine pe atunci"
O spune preşedintele Patronatului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din judeţul nostru, Marian Filimon. Nici nu avea cum să nu dea bine sosirea într-un oraş industrializat de comunişti a unui investitor străin, care aducea cu sine poate cel mai cunoscut brand american, într-o vreme în care toată lumea voia să trăiască visul capitalist. Semnalul era unul pozitiv, desigur. Şi pentru oraş, pe atunci al cincilea din ţară ca număr de locuitori, şi pentru oamenii de rând, care sperau să prindă o slujbă la prima multinaţională sosită aici după Revoluţie. Pe acest fond extrem de favorabil s-a înălţat fabrica Coca-Cola la Galaţi.
Unii spun astăzi că băutura produsă între zidurile ei era sub standardele calitative internaţionale ale celebrei răcoritoare şi dau vina fie pe proprietăţile apei din regiunea noastră, fie pe furturile de substanţe din fabrică. Alţii susţin că acolo nu se producea cola, ci era doar îmbuteliată şi expediată în circuitul comercial.
Un fapt care nu poate fi supus, însă, speculaţiilor este acela este că unitatea le dădea de lucru câtorva sute de gălăţeni. În anul 1999, Societatea de Îmbuteliat Coca Cola Galaţi avea 258 de angajaţi, după cum reiese din raportările disponibile pe site-ul Ministerului de Finanţe.
Au ambalat cola până când au ambalat şi fabrica
Toate bune şi frumoase până la începutul anilor 2000, când fabrica a devenit un simplu depozit pe harta Coca-Cola România.
Cifrele vorbesc şi astăzi despre eşecul de atunci. Rapoartele păstrate de Ministerul de Finanţe arată că cifra de afaceri a societăţii a scăzut de la 100 de miliarde de lei vechi, în anul 2000, la doar 4,5 miliarde de lei vechi, în 2005 - ultimul an de activitate înainte de dizolvarea din 2006. Au scăzut şi veniturile, şi numărul de angajaţi, acesta din urmă brusc. Astfel, de la 258 de salariaţi, câţi avea fabrica în 1999, s-a ajuns la şapte, în 2002, şi la unul, în 2004.
Tot pe atunci, societatea şi-a schimbat obiectul de activitate, trecând de la fabricarea băuturilor carbogazoase la închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare. S-a întâmplat în anul 2002, potrivit datelor disponibile pe site-ul Ministerului de Finanţe.
Încet-încet, fabrica Coca-Cola a devenit ruină, în zonă fiind ridicate sediul serviciului public de salubrizare Ecosal şi, mai încolo, depozitele distribuitorului de materiale de construcţii Arabesque.
"Am rămas cu un gust de suc clocit"
Preşedintele Patronatului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din Galaţi spune că, în cele din urmă, povestea Coca-Cola s-a dovedit a fi nimic mai mult decât o poveste. "Turcii au tras câţiva ani şi au fost scutiţi de taxe şi impozite, pentru că erau investitori străini, după care şi-au strâns catrafusele şi au plecat. A fost o afacere tip buf, din care comunitatea nu a avut nimic de câştigat", declară Marian Filimon.
Mai plastic, autorul blogului "Rătăcind prin Galaţi" vorbeşte despre eşecul Coca-Cola într-o postare din 25 martie 2011, încadrată nu întâmplător într-un serial intitulat "Ruinele Galaţiului". "Fabrica Coca-Cola nu a fost o «creaţie comunistă» pe care «cârmacii» noştri au lăsat-o de izbelişte. Nu. Fabrica aceasta, ridicată în 1996 pe Prelungirea Brăilei, se dorea a fi un imbold economic pentru oraşul nostru. Din păcate, nu s-a bucurat de prea mare succes, astfel încât, la începutul anilor 2000, îşi încetase activitatea şi devenise mai mult un depozit. (...) Mare dezamăgire... S-a dorit înfiinţarea de noi locuri de muncă şi implicit să sporească fondurile venite la Primărie şi când colo am rămas cu-n gust la fel de fad ca cel pe care îl simţim atunci când bem un pahar cu suc clocit şi lipsit de acid", scrie bloggerul.
