* Figuri din spionajul rusesc, acum jucători importanţi pe piaţa românească de energie, se află în spatele proiectului de construcţie a termocentralei din Zona Liberă Galaţi
- Greenpeace, cea mai cunoscută organizaţie ecologistă din lume, a venit la începutul acestei luni la Galaţi şi a protestat faţă de intenţiile de construire a unei centrale electrice pe cărbune la marginea oraşului, în Zona Liberă. Fidelă acţiunilor directe, Greenpeace s-a ridicat şi de această dată la nivelul reputaţiei sale şi i-a spus verde-n faţă companiei energetice italiene Enel, implicată în acest proiect industrial, că este "ucigaşul climei", o centrală pe cărbune - a avertizat organizaţia ecologistă - poluând masiv mediul înconjurător şi având efecte nocive pe termen lung asupra sănătăţii populaţiei din regiunea în care este construită. Enel nu a reacţionat şi probabil că nici nu o va face, pentru că în spatele ei şi al acestui proiect se află grupări cu interese economice şi politice uriaşe, care depăşesc graniţa Galaţiului, a României şi chiar a Uniunii Europene. Iar aceste grupări nu sunt deranjate de Greenpeace mai mult decât este deranjat un urs de bâzâitul unei muşte.
Enel, o interfaţă prietenoasă pentru Mama Rusia
Publicul aude pentru prima dată de acest proiect în octombrie 2007, când directorul Zonei Libere Galaţi, Angela Ivan, dezvăluie că o firmă bucureşteană, Global International 2000, a concesionat o suprafaţă importantă de teren în Zona Liberă pentru a construi, împreună cu italienii de la Enel, o termocentrală pe cărbune, "cea mai mare din sud-estul Europei". Firma din Capitală a concesionat 36,5 hectare pe 49 de ani, cu posibilitatea prelungirii cu încă 24 de ani şi cinci luni, şi alte terenuri mai mici de un hectar. Valoarea concesiunii e secretă, fiind protejată de o clauză de confidenţialitate inclusă în contractul de concesiune încheiat de Global cu Administraţia Zonei Libere, dar surse din administraţia locală spuneau atunci că înţelegerea îi aduce regiei venituri anuale de aproape jumătate de milion de euro.
La prima vedere, Global International 2000 pare doar un alt nume de firmă nefericit ales, un nume care nu le spune nimic cetăţenilor prea consumaţi de grijile cotidiene ca să mai creadă în conspiraţii. Însă pentru cei cărora lumea a ajuns prea uşor să le spună "băieţi deştepţi", Global International 2000 este un competitor puternic ancorat în afacerile cu energie din România. Înfiinţată în 1999, firma bucureşteană şi-a construit portofoliul aprovizionând termocentralele din Iaşi, Deva şi Suceava cu cărbune adus din spaţiul ex-sovietic, la preţuri umflate.
Patronul firmei este Boris Golovin, cetăţean român născut în Republica Moldova, despre care presa centrală a scris că ar fi colonel în rezervă în Spetsnaz, forţele speciale din cadrul serviciului rus de spionaj militar (GRU), şi că ar reprezenta în România interesele oligarhilor ruşi Igor Zyuzin, patronul Mechel, şi Oleg Deripaska, deţinătorul producătorului de aluminiu Rusal.
Printre acţionarii de la Global International 2000 se numără Engineering Company Ziomar, casa de comerţ a producătorului rus de utilaje nucleare şi energetice ZiO Podolsk. Reprezentantul Ziomar în România, rusul Victor Ustinov, a fost ataşatul comercial al Rusiei la Bucureşti şi este, la rândul său, asociat la Global International 2000.
Firma bucureşteană, la care mai deţin acţiuni societatea Global Energy Investment şi alţi câţiva cetăţeni ruşi, ucraineni şi români, a fost implicată în scandalul retehnologizării termocentralei Mintia-Deva cu utilaje importate din Rusia, afacere de pe urma căreia Moscova a recuperat o datorie mai veche de la statul român şi s-a ales şi cu un profit substanţial.
Patronul Global International 2000, Boris Golovin, a participat la fondarea Centrului de Afaceri Româno-Rus şi la înfiinţarea Nova Bank, ulterior monitorizate pentru spălare de bani. Scandalurile nu l-au împiedicat, însă, pe Golovin să-şi consolideze afacerile din domeniul energiei. El a cumpărat CET Giurgiu în 2010, chiar dacă Global a avut în acel an pierderi de 2,3 milioane de lei, care s-au accentuat în anul următor, conform bilanţurilor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe.
Interesul manifestat de ruşi faţă de sectorul energetic românesc, demonstrat şi de intenţiile de a construi o centrală electrică pe cărbune la Galaţi, îşi găseşte o explicaţie în recent dobândita calitate a ţării noastre de membră a Uniunii Europene - pentru Rusia, România este o potenţială poartă de intrare pe piaţa europeană a energiei.
"Nu vor avea bătăi de cap"
În această ecuaţie, italienii de la Enel nu reprezintă decât prietenoasa interfaţă occidentală a investiţiei ruseşti planificate în Zona Liberă Galaţi. Acesta este şi motivul pentru care ruşii îi bagă pe italieni la înaintare, în discuţiile cu autorităţile române.
În noiembrie 2007, directorul de investiţii şi dezvoltare pentru România al Enel, Matteo Cassani, vine la Galaţi şi se întâlneşte cu prefectul, primarul, directorul Zonei Libere şi directorul Agenţiei Judeţene de Protecţie a Mediului, cărora le prezintă detaliile investiţiei pe care compania italiană (împreună cu ruşii) vrea s-o deruleze la marginea oraşului. Cassani le spune că termocentrala va avea o capacitate de 800 MW, că, deşi va consuma cărbune, va fi una ecologică, că studiul de fezabilitate a fost comandat deja şi că investiţia se va ridica la circa 1 miliard de euro.
În anul următor, în iulie 2008, companiilor Global International 2000 şi Enel li se alătură un nou partener în proiectul de construcţie a termocentralei, traderul de energie Romelectro, mai târziu anchetat pentru contractele derulate cu Complexul Energetic Rovinari. Cele trei - Global, Enel şi Romelectro - anunţă că urmează să formeze un consorţiu, Global Power Investment, în care fiecare să contribuie cu câte ceva: Global cu terenul concesionat în Zona Liberă şi cu materia primă (cărbune adus din spaţiul ex-sovietic), Enel cu banii şi cu tehnologia, iar Romelectro cu realizarea conexiunii la reţeaua electrică. "Enel deţine 85 la sută din capitalul social al noii firme, Global International 2000 are 10 la sută, iar Romelectro are 5 la sută, conform actelor depuse", declara la vremea respectivă directorul Zonei Libere Galaţi, Angela Ivan.
În 2011, după dezbateri publice fără public, asociaţii obţin avizul de mediu aferent planului urbanistic zonal de la Agenţia Regională de Protecţie a Mediului, care alege să ignore avizul negativ dat de Administraţia Luncii Inferioare a Prutului, considerând că el "nu a fost sub nicio formă justificat în conformitate cu prevederile legale". În acelaşi an, primesc şi certificatul de urbanism de la Primăria Galaţi.
Pentru a putea începe construcţia centralei electrice, investitorilor le mai trebuie acordul de mediu din partea României, Republicii Moldova şi Ucrainei, iar voci autorizate spun că nu le va fi greu să îl obţină. "Nu ar trebui să obţină acordul transfrontalier, având în vedere faptul că termocentrala este proiectată în aria protejată Lunca Prutului şi că poluarea nu va putea fi evitată. Dar, judecând după interesele uriaşe ale celor care se află în spate şi după gradul ridicat de corupţie din aceste trei ţări, vor obţine acordul fără prea mari bătăi de cap. Proiectul este susţinut de sus de tot şi se grăbesc să îi dea undă verde cât încă sunt la putere", au declarat, pentru "Viaţa liberă", surse locale.
- Greenpeace: "Vom face tot posibilul să împiedicăm proictul"Organizaţia ecologistă, care nu a înghiţit explicaţia oferită de italienii de la Enel - aceea că termocentrala pe cărbune va fi una ecologică - spune că va continua să lupte ca să blocheze această investiţie. "Considerăm că încă sunt pârghii - juridice şi de altă natură - cu care să împiedicăm proiectul şi vom face tot posibilul să îl împiedicăm", a declarat, ieri, pentru "Viaţa liberă", Ionuţ Cepraga, coordonator campanii în cadrul Greenpeace România, precizând că organizaţia lucrează cu un avocat la campania împotriva termocentralei. Una dintre pârghii este şi corecta informare a publicului. "Când aud de termocentrală, oamenii se gândesc imediat la investiţii, la locuri de muncă şi văd totul roz când, de fapt, lucrurile nu sunt aşa", a spus Cepraga.
