Interviu cu dr. Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR)
Deschiderea unei afaceri este, până la urmă, un act de curaj. Nu e uşor să pui totul la bătaie şi să încerci să mergi pe propria cale, să transformi o idee într-o modalitate de a asigura un trai decent şi onest pentru tine şi angajaţii tăi. Mai mult, deschiderea unei afaceri a început să fie privită la noi mai degrabă ca o aventură periculoasă decât ca o oportunitate. Despre toate acestea am avut ocazia să discutăm, în cadrului unui interviu acordat în exclusivitate ziarului „Viaţa liberă” de dr. Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), organizaţie din care fac parte şi patronatele gălăţene.
- Se vorbeşte tot mai mult în rândul întreprinzătorilor de „frica” de a deschide o afacere. Cum poate fi depăşit acest blocaj?
- În primul rând, ar trebui o schimbare radicală a mediului de afaceri. Pe de o parte, este nevoie de un mesaj de normalitate din partea factorilor de decizie politică şi de evitare a transformării luptei politice în una de distrugere reciprocă, pentru că exacerbarea unor asemenea acţiuni generează un sentiment de insecuritate. Apoi, foarte importantă este aplicarea şi la noi a Small Business Act (strategia europeană de dezvoltare a IMM-urilor - n.r.), iar acest lucru sperăm să se poată face nu peste mult timp prin Legea IMM-urilor, al cărei proiect a fost deja elaborat şi la care a contribuit cu propuneri pentru 63 de articole şi alineate şi CNIPMMR. Acesta ar fi, să spunem, cadrul general, elementele de bază.
- Suntem, totuşi, într-o perioadă destul de tulbure…
- Noi sperăm ca situaţia actuală să fie cauzată de stadiul acesta preelectoral şi de la anul să revenim la normalitate, pentru că criza prelungită din România afectează şi moralul, şi cultura, şi mentalitatea, şi funcţionalitatea mediului economic.
- Dar la nivel individual cum poate fi depăşită „frica” de afaceri?
- Nu se poate da o reţetă valabilă pentru toată lumea, dar aici se poate aplica o metodă aplicată şi în… medicină. Fiecare trebuie să-şi pună un „autodiagnostic”, să constate cu sinceritate ce are bun, ce are mai puţin bun şi să acţioneze pe două planuri: primul, pentru eliminarea cauzelor care generează deficienţele, al doilea pentru menţinerea cauzelor care generează punctele forte. Totul pleacă de la a o autoevaluare realistă, apoi se ajunge la acţiune gândită, concertată, armonizată. Aceasta este abordarea generală. Ea, sigur, trebuie particularizată pentru fiecare ramură de activitate, pentru fiecare întreprindere, pentru fiecare zonă a ţării.
Ingredientele succesului
- Ce este mai important în actualul mediu de afaceri de la noi, banii sau ideea?
- Să ştiţi că mediul de afaceri românesc nu duce lipsă de idei. Banii sunt, într-adevăr, o problemă, dar ea, cumva, vine tot din mediul de afaceri. Mediul de afaceri înseamnă şi bani, dar şi nişte atitudini ale populaţiei sau administraţiei publice, care te fac să ai curaj să-ţi urmezi ideea. Mediul de afaceri înseamnă şi programe de training şi o etică a afacerilor, dezvoltarea resurselor umane, înseamnă foarte multe lucruri.
- Care ar fi în prezent segmentele economice cu potenţialul cel mai mare pentru afacerile aflate la debut?
- În momentul de faţă, potenţialul cel mai mare este în agricultură, eco-agricultură, industria agroalimentară. Alte domenii ce pot fi foarte dinamice sunt informatica, serviciile legate de noile tehnologii, domeniul energiilor neconvenţionale şi, desigur, pe anumite nişe, la nivelul industriei prelucrătoare. Dar totul ţine de acea autoevaluare pe care un potenţial întreprinzător trebuie să o facă.
- Care ar fi rata de supravieţuire a IMM-urilor, odată înfiinţate?
- S-au calculat o mulţime de astfel de rate, ele variază de la o perioadă la alta, de la o situaţie la alta. Dar, în general, statisticile arată şi în România, şi în alte părţi, că în primii trei ani de activitate cam 40 la sută dintre firme dispar.
- Un procent foarte mare… Ce le omoară? Birocraţia, taxele şi impozitele, lipsa de experienţă?
- Întotdeauna cauzele sunt de două naturi. Sunt cauze interne, care ţin de personalitatea şi de profilul afacerii şi capacitatea întreprinzătorilor de a o manageria şi sunt cauze externe, care ţin de evoluţia pieţei, a sistemului financiar, a climatului politic şi chiar de situaţia economică internaţională. Dezvoltarea unei afaceri presupune un efort mult mai susţinut decât sunt unii tentaţi să creadă la prima vedere, este un proces în care, pentru a putea vorbi ulterior de beneficii - materiale, sociale, profesionale, ar trebui să se îmbine responsabilităţile de la primul angajat până la cel mai înalt nivel al managementului.
Aşa patroni, aşa angajaţi
- Se poate vorbi la noi de o simbioză patron - angajaţi, aşa cum ar trebui să existe într-o afacere modernă?
- Nu, din păcate, această simbioză nu prea se realizează nicăieri la noi. Problema este a unei colaborări eficace şi oneste din partea ambelor părţi. Pentru ca aceasta să se realizeze este necesară îndeplinirea a două condiţii. Pe de o parte, întreprinzătorul trebuie să fie un bun manager, să aibă capacitatea de organiza foarte bine activitatea, de a crea în organizaţie o cultură şi un climat de muncă în care omul să se simtă ca la el acasă, în care să simtă că reprezintă ceva, în care să fie apreciat şi motivat să se implice şi să-şi pună în valoare inventivitatea şi experienţa deja dobândită. Iar de partea cealaltă, fireşte, trebuie să avem nişte salariaţi conştiincioşi, care vin la muncă să realizeze ceva, nu să treacă timpul şi să ia banii. Pe scurt, să fie salariaţi cărora să le placă ceea ce fac şi să se preocupe de bunul mers al întreprinderii.
- Şi unde e hiba?
- Din păcate, nici întreprinzătorii noştri nu au ajuns într-o proporţie foarte mare la ceea ce am spus, să realizeze că un angajat bun nu se găseşte pe toate drumurile şi că, în fapt, capitalul uman, mai ales în ziua de azi, este cel mai important, dar nici la nivelul angajaţilor foarte mulţi nu înţeleg că, dacă nu au productivitate, nu sunt venituri pentru a-şi lua salariile. Şi atunci se merge pe minima rezistenţă, salariatul chiuleşte cât poate, întreprinzătorul nu reuşeşte să-şi motiveze angajaţii şi zice mersi dacă vinde ceva şi nu iese în pierdere.
- Concluzia?
- Trebuie o schimbare fundamentală de mentalitate atât la nivel de patron, cât şi la nivel de salariat. Dar mai trebuie, de exemplu, şi un Cod al Muncii performant, unul care să pună accent pe flexibilizare, responsabilizare, pe piaţa muncii, pe productivitate, elemente fără de care nu putem avea rezultate substanţiale.
