- E nevoie de muncă multă şi măiestrie ca să poţi ţine pe piaţă un business în vremea de criză * “Casa cu sare” a rezistat, deşi afacerile nu merg, încă, la fel de bine ca în perioada 2008-2010 * Cum se construieşte o salină şi care sunt provocările cărora trebuie să le facă faţă cei care îşi doresc o astfel de afacere
Sănătatea e mai bună decât toate, iar cine investeşte într-o afacere care ne ajută să respirăm ar trebui, teoretic, să facă bani cu nemiluita. În realitate, însă, lucrurile nu stau mereu aşa. „Casa cu sare” - prima salină deschisă în oraş la finele lui 2007, a fost construită, fără compromisuri, pentru a-i ajuta pe clienţi să îşi menţină sau să îşi îmbunătăţească sănătatea. Înainte de recesiune, mulţi concitadini erau încântaţi de ideea de a-şi petrece o oră tihnită în salină, chiar dacă preţurile erau, pe atunci, mai mari. Odată cu criza, mulţi dintre foştii clienţi au renunţat la bugetul destinat sănătăţii şi se străduiesc acum să îşi ducă traiul de la un salariu la altul. Totuşi, o afacere bine gândită şi administrată cu simţ de răspundere nu dispare de pe piaţă cu una, cu două.
Cine a creat salina, când şi cum?
Ideea de a deschide o salină în Galaţi i-a venit Gabrielei Stavăr în 2007. „Eu sunt de profesie inginer şi am lucrat o perioadă în vestul ţării. Am descoperit că, acolo, oamenii au un alt stil de viaţă. Acest tip de afacere mergea, pentru că oamenilor le pasă de sănătate. Când m-am întors în Galaţi, am hotărât să deschid „Casa cu sare” - iniţial după modelul pe care l-am văzut acolo. Ulterior, am adăugat şi alte servicii. Nu există nume în nomenclatorul de meserii pentru cei care se ocupă de saline şi nici o şcoală unde să te duci ca să înveţi. Acumulezi informaţiile de la cei care au saline şi din documentaţii. Cele mai bune cărţi despre saline le au ruşii”, ne spune Gabriela Stavăr.
A făcut 13 drumuri la Târgu Ocna pentru a aduce până la Galaţi cele 33 de tone de sare care i-au fost necesare pentru a dota camerele saline: una pentru adulţi şi una pentru copii. De ce a fost nevoie de atâta efort? Pentru că abia a 13-a oară a reuşit să găsească sarea ale cărei proprietăţi s-au dovedit potrivite pentru înfiinţarea salinei, în urma analizelor făcute de laboratorul de la Târgu Ocna. Sarea extrasă din mină a ajuns la concasor, unde a luat forma cărămizilor circulare din care s-au ridicat pereţi în camerele salinei.
Spaţiul de la nr. 28 al străzii Basarabiei - unde funcţionează salina - a fost luat în regim de comodat de la proprietar şi reamenajat în totalitate. „Am crezut că investiţia totală nu va depăşi 30.000 de euro, însă a ajuns la aproape 50.000 de euro. Mi-am prezentat planul de afaceri tutror băcilor, dar niciuna nu a investit. A trebuit să fac totul doar pe baza creditelor personale”, spune managerul Casei cu Sare.
Nu e nevoie de multe acte
V-aţi aştepta ca autorităţile sanitare să impună norme clare şi să ajute, când e vorba despre deschiderea unei saline? Potrivit Gabrielei Stavăr, instituţiile gălăţene de profil nu au norme în ceea priveşte salinele, aşa că actele de care a avut nevoie sunt aceleaşi ca în cazul oricărei firme care oferă servicii clienţilor.
E nevoie, deci, de înregistrarea firmei la Registrul Comerţului şi de alegerea unor coduri CAEN cum ar fi 8690 - Activităţi referitoare la sănătatea umană. E nevoie şi de avizul Primăriei, dar şi de cel al Inspecţiei Sanitare de Stat (fostul SANEPID). Şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) şi-a dat acordul pentru înfiinţarea ceainăriei din cadrul salinei.
„Am luat legătura cu mulţi medici care tratează probleme respiratorii şi ORL, dar nu am primit răspunsuri îmbucurătoare, de la cei mai mulţi. Doar câţiva colaborat cu noi. M-am adresat şi Casei de Asigurări de Sănătate, dar mi s-a răspuns că nu există nicio cale ca gălăţenilor care vin la salină să li se deconteze tratamentul”, a precizat Gabriela Stavăr.
Căror clienţi li se adresează business-ul?
La salină pot veni şi persoanele bolnave, dar şi cele care sunt sănătoase şi vor să rămână aşa. Apetitul gălăţenilor nu este încă unul foarte ridicat pentru astfel de activităţi, la fel cum scăzută ne este şi dorinţa de a face sport sau de a mânca şi a bea sănătos. Cei care reuşesc să pună totuşi deoparte o sumă de circa 75 lei, spre exemplu, îşi mai aduc copiii la salină, pentru un ciclu de 15 şedinţe. Adulţii vin, de regulă, abia după ce s-au îmbolnăvit. În cazul clienţilor cu probleme mai serioase de sănătate, e nevoie de acordul medicului pentru salină. În cazul celor sănătoşi sau cu probleme respiratorii minore, se poate opta zilnic pentru o şedinţă, vreme de 15 zile, de două ori pe an. Numărul şedinţelor creşte în funcţie de afecţiune, dar perioada zilnică petrecută în salină nu depăşeşte o oră pentru client şi trei ore consecutive pentru supraveghetor.
Principiile sunt coloana vertebrală a unei afaceri
Spre disperarea multora dintre potenţialii clienţi, în interiorul Casei cu Sare nu se fumează. „M-am gândit să fac acest compromis, dar nu am vrut. Spaţiul e gândit pentru însănătoşirea clienţilor. Cine vrea să fumeze trebuie să meargă afară. Nu se consumă băuturi alcoolice în salină şi nici răcoritoare, cum ar fi Coca-Cola”, spune Gabriela Stavăr. Evident, unii dintre clienţi sunt nemulţumiţi de aceste norme şi renunţă la serviciile salinei, deşi iniţial ideea unor şedinţe în atrăgea.
Managerul „Casei cu sare” nu a pus calculatoare în salina pentru copii. Pe de o parte, pentru că investiţia este una considerabilă, dar şi pentru că e mai sănătos pentru cei mici să facă mişcare, cât timp stau la salină, nu să stea în faţa calculatorului. Unii dintre puştii de 13-15 ani se plictisesc şi nu mai vin. Dar principiile pe care a fost construită afacerea nu se schimbă după cum bate vântul!
Cum rămâi pe piaţă, în vremea crizei
Sectoarele afacerii care nu au fost profitabile sau înghiţeau bani, în loc să îi producă, s-au restructurat. "Casa cu Sare" a avut ceainărie, înainte de criză. Când clienţii fideli au mai sărăcit, iar ceilalţi au refuzat să stea într-un spaţiu pentru nefumători, ceainăria s-a închis. S-au redus până la circa 700 de euro cheltuielile lunare de întreţinere, pe perioada iernii. Au apărut şi noi servicii, cu ajutorul unei firme partenere de organizare de evenimente pentru copii. Se pot organiza petreceri de Halloween sau de Moş Crăciun, care să le trezească interesul celor mici şi să îi facă să revină. S-au introdus şi promoţiile. Se pot face abonamente care le aduc clienţilor reduceri (spre exemplu plătesc 13 şedinţe şi fac un ciclu de 15). Preţurile şedinţelor desfăşurate până la ora 15.00 sunt mai mici decât cele din cursul după amiezii. În intervalul 10.00 - 14.00, doi adulţi sau un adult şi un copil pot face, împreună, o şedinţă cu 10 lei. După ora 15.00, preţul creşte la 15 lei per adult şi la 10 lei pentru copil.
Fişa afacerii
Investiţie iniţială : 50.000 de euro
Sursa finanţării: credite bancare
Data inaugurare: decembrie 2007
Spaţiu necesar: contractat în regim de comodat
Cheltuieli lunare de administrare: până la 700 de euro, în sezonul rece
Avize speciale pentru înfiinţare: nu necesită
Afaceri similare, în Galaţi: Salina din oraş, Str. Anul Revolutiei 1848, nr. 96
Sănătatea copiilor e vitală
La orele prânzului, o mamă şi o bunică îşi aduseseră copiii la salină. Poate că numai pentru sănătatea proprie nu s-ar fi deplasat până la salină, dar bunăstarea celor mici rămâne cel mai important lucru şi pentru părinţi, şi pentru bunici. În vreme ce doamnele se odihneau pe scaunele din sala cu sare pentru copii, Mihai şi Alexandru se jucau, inhalând în acelaşi timp aerul salin.
„Nouă ne-a şi recomandat medicul şedinţe de salină, aşa că venim. Mihai a mai avut probleme de sănătate, a fost nevoie chiar şi de spitalizare în ultima perioadă. Dar, de obicei, după curele de aici nu mai are probleme. Cel puţin în anii trecuţi, când am urmat acest tratament, s-a simţit mult mai bine şi a fost mai rezistent”, ne spune doamna Anica Artenie, bunica lui Mihai.
„Noi suntem la început, la primele şedinţe. Dacă e bine pentru copil - şi am observat că îi face bine - vom veni în continuare, atât cât este nevoie. Ce poate fi mai important decât sănătatea copilului? Ne place că putem sta şi noi, însoţitorii, în sala cu copiii şi îi putem supraveghea”, este de părere Daniela Dobrea, mama lui Alexandru.
