Vă prezentăm cele mai eficiente şi cele mai folosite metode prin care braconierii distrug populaţii întregi de peşte
Braconierii dau dovadă de o imaginaţie incredibilă atunci când vine vorba despre metodele de a scoate peştele din apă. De la plasele monofilament până la diversele substanţe chimice sau curentul electric, metodele sunt mereu "îmbunătăţite" pentru prosperitatea (sau supravieţuirea) unora, însă cu efecte dramatice asupra populaţiei de peşti. Specialiştii includ braconajul pe lista celor mai importante motive ale reducerii sau chiar dispariţiei unora dintre specii. Unii spun că efectele braconajului sunt mult mai devastatoare decât cele ale poluării sau ale distrugerii habitatului natural prin îndiguire, însă nu s-au făcut studii care să confirme sau să infirme această ipoteză. Totuşi, aproape că nu e săptămână în care să nu apară vreun caz de braconaj în Galaţi, însă fenomenul este, în mod cert, mult mai amplu pentru simplul motiv că puţini braconieri ajung în mâinile poliţiştilor. În cele ce urmează vom detalia metodele cele mai frecvent utilizate de braconieri.
Pescuitul electric
Puţini ştiu că pescuitul cu curent electric este o metodă folosită chiar de cercetători pentru studiu. Însă metoda este hulită din cauza folosirii ei excesive de către braconieri şi mai ales din cauza dezastrului ecologic pe care îl provoacă. Pescuitul electric ştiinţific se face în anumite condiţii şi este cea mai eficientă metodă de a determina, printre altele, densitatea populaţiei de peşti de pe o anumită suprafaţă. Din păcate, braconierii nu mai ţin cont de nimic şi, cu un generator, un transformator şi nişte electrozi, distrug tot ce înseamnă peşte pe o rază de câţiva metri. Cei mai mulţi braconieri iau doar exemplarele mari, însă, odată cu aceştia, mor şi toţi peştii mici aflaţi în zonă. De asemenea, trist este că, dacă există şi icre prin zonă, procesul de eclozare este întrerupt, ceea ce înseamnă, practic, şi uciderea peştilor nenăscuţi.
Pescuitul la plasă
Nu este vorba doar despre plasele monofilament, interzise cu totul în activitatea de pescuit, ci de orice fel de plase dacă este vorba despre "pescari" care nu au niciun fel de autorizaţie în acest sens, sau chiar de pescari autorizaţi care folosesc metoda în perioada de prohibiţie. Este una dintre metodele cele mai folosite de braconieri, având în vedere că investiţia este minimă. Este eficientă în proporţie de peste 90 la sută şi, cel mai îngrijorător este că, de multe ori, cei în culpă abandonează în apă plasele uzate. Ceea ce înseamnă moartea altor peşti de-a lungul timpului.
Braconajul cu substanţe toxice
Se folosesc tot felul de substanţe, unele dintre ele fiind uşor de procurat şi din comerţ. Carbidul, tomoxanul sau lindavetul (ultimele două sunt medicamente folosite în tratamentul oilor) au efect "garantat" asupra peştilor, fiind la fel de eficient ca şi pescuitul la curent electric. Urmările pentru peşti sunt, la fel, dezastruoase.
Pescuitul "la japcă"
Este extrem de întâlnit în apele Dunării şi, deşi nu are capacitatea de a distruge totul pe o anumită suprafaţă, este blamată mai ales datorită cruzimii. Practic, este nevoie de o lansetă foarte puternică, un fir gros şi mai multe ancoriţe sănătoase instalate de-a lungul firului, pe o lungime de doi-trei metri. Braconierul aruncă această instalaţie şi apoi începe să recupereze cu forţă, "măturând" tot fundul apei. Cad pradă toţi peştii ascunşi în mâl, în special fitofagii, care sunt agăţaţi de orice parte a corpului. Partea "bună" a metodei e că nu sunt omorâţi decât peştii prinşi, spre deosebire de alte metode, care implică ucideri masive.
Braconajul la lanternă
Nu este o metodă foarte folosită pentru că nu este foarte eficientă, dar este practicată mai ales de cei care doresc să se distreze. Se practică noaptea, de obicei în prohibiţie, în lunile de primăvară, când crapul şi fitofagii stau în ape puţin adânci sau la suprafaţa apei. Lumina puternică are efectul de a ameţi peştele şi de a-l face să sară haotic la suprafaţa apei. Înarmaţi cu bâte, "pescarii" lovesc în stânga şi în dreapta, ucigând peştii care sar.
Acestea sunt doar câteva metode, cele mai folosite, însă imaginaţia braconierilor este atât de bogată încât noi variante apar de la an la an. Fenomenul este greu controlabil mai ales în cazul apelor de frontieră, în cazul ţărilor cu legislaţii diferite, cum se întâmplă cu România şi Republica Moldova. Perioadele de prohibiţie nu sunt stabilite de comun acord, aşa cum interzicerea pescuitului la anumite specii nu este reglementată la fel peste tot.
