Fondul Monetar Internaţional este o organizaţie internaţională care are 184 de state membre. A fost constituită printr-un tratat internaţional în anul 1945, având ca scop principal promovarea unei economii mondiale sănătoase.
Resursele Fondului sunt asigurate din contribuţia statelor membre, prin plata unor cote în funcţie de puterea economică a fiecărei ţări. Fiecare ţară achită cota sa la Fond în proporţie de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan internaţional, iar restul de 75% în moneda naţională.
Cotele sunt revizuite la fiecare cinci ani. În urma unei majorări cu 45% a cotei de subscriere, începând cu 22 ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridică în prezent la aproximativ 311 miliarde dolari SUA. Puterea de vot a fiecărei ţări este proporţională cu cota subscrisă.
FMI răspunde în faţa guvernelor din ţările membre. În vârful structurii organizaţionale se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniştrii de finanţe din fiecare dintre cele 184 de state membre. Toţi guvernatorii se întâlnesc o dată pe an.
Echipa operativă pentru România
Echipa FMI pentru România este constituită din patru specialişti. În fruntea sa se află Jeffrey R. Franks, cetăţean american, economist cu experienţă, doctor în economie la Harvard, şef de misiune pentru România. Mai sunt Tonny Lybek, sectorul fiscal, Aliona Cebotari, sectoarele real, bancar şi monetar şi Niko Alfred Hobdari, sectorul extern.
Tipuri de împrumuturi
De-a lungul anilor, FMI a dezvoltat o serie de tipuri de credit, numite şi "facilităţi", concepute astfel încât să răspundă nevoilor specifice fiecărei ţări membre.
Ţările cu venituri reduse pot lua împrumuturi cu dobândă preferenţială, prin Facilitatea de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (PRGF) şi prin Facilitatea privind Şocurile Externe (ESF). Împrumuturile nepreferenţiale sunt în general de tipul Acordului Stand-by (SBA), ocazional folosindu-se şi Facilitatea Extinsă (EFF), Facilitatea de Suplimentare a Rezervelor (SRF) şi Facilitatea de Finanţare Compensatorie (CFF).
FMI oferă şi asistenţă financiară de urgenţă, pentru a susţine refacerea economiilor în urma dezastrelor naturale şi a conflictelor, uneori la dobândă preferenţială.
Zece acorduri în patru decenii
Asistenţa financiară pentru România s-a materializat în programe de împrumut de tipul Acord Stand-by. Începând cu 1972, România a folosit resursele FMI în nouă ocazii (detaliate mai jos) ca suport financiar pentru programele economice ale guvernului.
Ultimul acord, al zecelea, aprobat în iulie 2004 a fost un acord Stand-by de tip preventiv, pe 24 de luni, din care autorităţile române nu au intenţionat să facă trageri. Nici acest acord nu a fost finalizat. Singurele acorduri finalizate cu datoria returnată au fost cele din perioadele Nicolae Ceauşescu şi, postrevoluţionar, Adrian Năstase.
Obligaţii statutare
Conform prevederilor Articolului IV din statut, FMI poartă discuţii bilaterale cu statele membre, de regulă, în fiecare an. O misiune a Fondului vizitează ţara respectivă, adună informaţii economice şi financiare şi poartă discuţii cu autorităţile privind evoluţiile şi politicile economice din ţara respectivă. La întoarcerea la sediu, membrii misiunii elaborează un raport. Directorul general sintetizează punctele de vedere ale directorilor executivi, sinteza fiind trimisă autorităţilor ţării respective.
Evaluarea din 2008 a Consiliului Executiv FMI (fragmente)
Directorii executivi au salutat creşterea puternică a economiei româneşti din 2007 şi 2008, scăderea şomajului şi menţinerea competitivităţii externe reflectate în creşterea exporturilor şi câştigarea de pieţe externe.
Aceste evoluţii pozitive au contribuit la o creştere impresionantă a venitului pe cap de locuitor. În acelaşi timp, directorii au remarcat că intrările mari de capital legate de aderarea României la UE, asociate cu politicile fiscale prociclice, au contribuit la creşterea accelerată a cererii interne şi a creditului, în acelaşi timp manifestându-se şi limitele capacităţii productive.
Deficitul de cont curent a crescut şi el până la niveluri nesustenabile. Ei şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la presiunile exercitate de inflaţie, deoarece efectele directe ale creşterii preţurilor la produsele alimentare au împins deja inflaţia peste ţinta Băncii Naţionale a României (BNR). Aceştia au menţionat că tensiunile de pe pieţele financiare internaţionale au contribuit la o depreciere nominală accentuată a leului şi au atras atenţia că România rămâne vulnerabilă la efectele negative indirecte ale evenimentelor care au loc pe pieţele internaţionale.
În acest context, Directorii au considerat că provocarea cheie pentru autorităţi în perioada următoare va fi consolidarea politicilor economice şi accentuarea reformelor structurale pentru a susţine convergenţa cu nivelurile UE, consecventă cu ambiţia autorităţilor de a adopta euro până în anul 2014. Aceasta va necesita creşterea echilibrului între politicile fiscale şi monetare în vederea contracarării dezechilibrelor macroeconomice determinate de sectorul privat.
Pentru viitor, directorii au susţinut ţintirea unui deficit fiscal de aproximativ 1,5% din PIB în 2008. În plus, având in vedere apropierea alegerilor parlamentare, directorii au subliniat importanţa menţinerii disciplinei salariale în sectorul public şi adoptării unei poziţii ferme în faţa presiunilor de a mări cheltuielile pentru programe sociale sau de a reduce impozitele. Ei au îndemnat autorităţile să întărească instituţiile fiscale…
Un cadru fiscal pe termen mediu ar îmbunătăţi capacitatea României de a absorbi transferurile UE… BNR a întărit, în mod corespunzător, poziţia monetară începând de la jumătatea anului 2007, dar pentru a aduce inflaţia înapoi in interiorului intervalului ţintă pentru 2009 ar putea fi nevoie de o întărire suplimentară… Directorii au fost încurajaţi de eforturile autorităţilor de a administra proactiv şi de a ţine sub control riscurile actuale ale stabilităţii financiare aşa cum este evidenţiat de nivelul crescând al împrumuturilor neperformante, de micşorare a rezervelor de capital şi de lichiditate într-o perioadă de expansiune a creditului. Aceştia au salutat măsurile recente ale BNR de creştere a provizioanelor pentru împrumuturile în valută neacoperite şi de îmbunătăţire a managementului lichidităţii.
Ar putea fi necesare măsuri suplimentare preventive pentru expunerile cu grad de risc mai ridicat, în special în sectorul imobiliar… În continuare, va trebui să se pună accent pe reformele structurale în vederea creşterii eficienţei energetice, pe dezvoltarea infrastructurii publice, liberalizarea pieţei forţei de muncă şi consolidarea sistemului juridic.
Reţineţi datele
Precedentul raport era pe masa cui avea nevoie de el înainte de alegerile parlamentare. În noiembrie 2008 a fost o vizită FMI în România, care promitea concluzii în 11 martie 2009. În 9 martie 2009, un comunicat de presă al FMI informa asupra discuţiilor de la Washington şi a existenţei unei delegaţii, între 11-25 martie, în Bucureşti.
Un interviu edificator
Juan José Fernández-Ansola (foto 3), reprezentant regional al FMI în România şi Bulgaria acordă în 9 decembrie 2008 un interviu. Iată câteva fragmente, deosebit de interesante.
Reinstaurarea încrederii:„Principala provocare cu care se confruntă acum România este criza de încredere. Drept urmare, în primul rând trebuie reinstituită încrederea. Şi cred că acest lucru ar putea fi făcut prin implementarea unor politici fiscale raţionale a salariilor şi a pensiilor, care au fost percepute ca fiind imprevizibile, aceasta în cel mai bun caz, în ultimele 12-18 luni. De asemenea, dacă privim lucrurile din perspectiva evoluţiei pe termen lung a ţării, România ar trebui să crească gradul de absorbţie a fondurilor europene, absorbţie care acum se află la un nivel pe care îl pot numi modest.”
Decizia autorităţilor: „Este nevoie de o politică fiscală care să respecte constrângerile financiare existente la ora actuală. Nu voi menţiona specific ce ar trebui făcut cu privire la taxe sau cheltuieli. Cum vor ajunge să aibă o politică fiscală mai logică este ceva ce autorităţile ar trebui să decidă singure.”
Deficitul de cont curent: „Principala vulnerabilitate a economiei româneşti este deficitul de cont curent extern, care se ridică la aproximativ 20 de miliarde de euro. Acesta trebuie finanţat, iar la ora actuală finanţările se obţin greu şi sunt mai scumpe.”
O ţară vulnerabilă:„În momentul de faţă, pieţele percep ţările baltice, România şi Bulgaria ca fiind state foarte vulnerabile. Este extrem de dificil ca această percepţie să fie disipată peste noapte. Nivelul datoriei externe a României este mai mic decât al Ungariei sau al Bulgariei, dar ţara este încă vulnerabilă la o încetinire abruptă a avansului Produsului Intern Brut sau la retragerea capitalului străin. Aceste fluxuri de capital au stat la baza creşterii economice puternice pe care am văzut-o în ultimul timp.
Ar fi de aşteptat ca România să poată reacţiona bine la prezentele circumstanţe negative, aceasta datorită nivelului rezervelor minime obligatorii aflate la Banca Centrală. Dar ţara are încă nevoie de o politică fiscală mult mai restrictivă ca să-şi fortifice poziţia şi să poată lupta cu şocurile externe.”
Previziuni despre viitor: „2008 aproape că a trecut deja, iar creşterea economică va fi undeva în jurul a 8-9%. Dar, economia va încetini foarte mult în 2009. Va fi probabil o aterizare uşoară, dar cu anumite turbulenţe.”
Katia Nanu (din surse internet)
