Zeci de spaţii comerciale din Galaţi au rămas pustii * Principalele artere ale oraşului sunt înţesate cu anunţuri în căutarea potenţialilor chiriaşi * Singurele care prosperă sunt marile lanţuri de supermarketuri, cazinourile şi casele de pariuri
Unele dintre zonele care altădată dădeau tonul în materie de comerţ în Galaţi seamănă astăzi mai degrabă cu nişte zone moarte, lăsate în părăsire. Zeci de spaţii comerciale din oraş stau cu lunile prăfuite, doar cu un anunţ „De închiriat” sau „De vânzare” atârnat în geam. Unii spun că devină ar fi criza, alţii că marile supermarketuri i-au „ucis” pe micii comercianţi, alţii dau vina pe chirii, taxe sau pe puterea de cumpărare a gălăţenilor. Poate că în această „reţetă a eşecului” încape câte puţin din fiecare.
Unde e Domneasca de altădată?
Pe timpuri, strada Domnească era un furnicar de comercianţi, lume bună ieşită la cumpărături sau la promenadă, terase şi grădini în care onorata clientelă dezbătea chestiunile zilei. Din păcate, doar în fotografiile de epocă se mai păstrează această atmosferă. Astăzi, până şi Primăria pare a fi singură în mijlocul unei zone, acum, aproape pustii. În stânga, la parterului unui bloc, altfel destul de luxos, a mai rămas să-şi tragă sufletul o agenţie de asigurări. Alături, cineva a încercat să facă un fast-food, dar afacerea nu a ţinut decât câteva luni. În dreapta, lumea abia dacă îşi mai aduce aminte de plăcintăria şi restaurantul de la „Magnus”. S-a mai încercat un centru pentru mobilă, sală de fitness şi chiar un anticariat. Niciuna nu mai există. Puţin mai încolo, clădirea de patrimoniu ce făcea parte din vechiul centru comercial al oraşului este ciuruită, ciuntită, ruginită. Vizavi de Primărie, la parterul clădirii doar vreo trei prăvălii au rămas stinghere, într-un colţ. Intrăm în una dintre ele, florăria „Amarilia”.
„Da, a rămas cam pustiu în jur… Şi din păcate, au dispărut lucruri pe care nu prea le mai găseşti în oraş. De exemplu, până nu demult, alături era un magazin pentru cadouri - porţelanuri, ceaiuri, mici obiecte „cu suflet”. Nu a mers, domnul respectiv am înţeles că s-a mutat la Bucureşti şi că a luat-o acolo de la capăt… S-a mai încercat o cofetărie, dulciuri, a mai fost ceva şi cu confecţii. Nu ştiu, poate că sunt lucruri care ţin de nivelul de trai, de nivelul de cultură, pentru că se poate vorbi şi de o cultură a florilor, a cadourilor, a dulciurilor, a lucrului bine făcut, personalizat”, ne spune Roxana Necula, de la florăria „Amarilia”.
Desigur, în zonă, chiriile pentru spaţii sunt „destul de mari”. Nu ni se spune cât, „dar sunt luni în care abia de rămânem cât să plătim chiria”. Dar, poate, nu asta e problema. „Cred că, dacă nu se schimbă ceva, centrul oraşului este pierdut. Trebuie, cumva, reînviată zona istorică a oraşului, readusă cumva într-un circuit pietonal, de promenadă, ceea ce ar însemna, desigur, un impuls şi pentru comerţ”, ne spune doamna Roxana. Dar schimbările din ultima perioadă n-au fost de bun augur. La Universitate au rămas doar birourile administrative, adio studenţi, Starea Civilă nu mai este nici ea la Parcul Eminescu, adio flori şi cadouri pentru miri, acum e vorba să se mute şi Primăria.
La concurenţă cu supermarketurile
Un „mall” rămas gol precum cel de la „Casa Roşie”, un complex comercial de cartier precum cel din Micro 39 - rămas părăsit, cu geamurile sparte şi grilaje metalice în loc de firme de comerţ şi chiar clădiri noi, dar fără chiriaşi fac parte din peisajul gălăţean. În unele, precum spaţiile scoase spre închiriere la BR-uri, unde a funcţionat Agenţia CFR, pe str.Brăilei, s-a încercat realizarea unui CE Market, un concept de magazin de cartier iniţiat de Asil Group. Din păcate, deşi compania are 11 magazine de acest fel în oraş, cel de la BR-uri nu a rezistat.
„Acolo am văzut un mare bazin pentru clienţi, cu toate că, din studiul pe care-l făcusem nu prea a mers nimic acolo - magazin de panificaţie, carmangerie. Am mizat şi pe faptul că era staţia de autobuz şi un flux mare de persoane. Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg şi pentru că, după ce am deschis noi, au apărut în zonă un Carrefour, la Potcoava, un Profi, la Ancora. În plus, se pare că în zonă stau categorii de clienţi care, în general, au maşină şi preferă să-şi facă cumpărăturile la supermarketurile mari din oraş. Nu am reuşit aici, dar am reuşit în alte locuri. Pe lângă celelalte CE Market din Galaţi, le avem pe cele din Brăila şi Buzău, prin urmare nu vom renunţa la acest concept al magazinului de cartier, dar vom încerca să-l îmbunătăţim, să-l diversificăm ca ofertă”, ne-a explicat Cornel Oancea, general manager al Asil Group. Acesta a precizat însă că, într-adevăr, scăderea puterii de cumpărare a clienţilor, dar şi lipsa de lichidităţi la nivelul furnizorilor sau distribuitorilor sunt piedici în calea unui potenţial comerciant.
Dacă la asta se adaugă întreaga birocraţie ce ţine de avizarea unui spaţiu comercial, de taxele şi impozitele ce trebuie plătite, de chiriile ce ajung pe piaţa Galaţiului la 10-15 şi în unele locuri chiar la 20 euro pe metru pătrat, de investiţiile pentru amenajarea spaţiului, atunci deschiderea unui magazin pare a fi o misiune mai grea decât pare la prima vedere.
Dispar emblemele Galaţiului
Un semnal îngrijorător este şi acela că încep să dispară şi magazinele care erau veritabile branduri la nivelul Galaţiului şi nu numai. Nu cu multă vreme în urmă s-a închis magazinul „Alb şi Negru”, ce ţintea spre o categorie de clienţi destul de exclusivistă şi cu venituri mai puţin sensibile la criza economică. La doar câţiva paşi, şi pe magazinul „Silva” a apărut mare anunţul „Lichidare de stoc”, iar alături un anunţ cu „Spaţiu de închiriat”. După cum ne-a explicat doamna Luminiţa Pătraşcanu, magazinul va mai fi deschis doar până la sfârşitul acestei luni. „De ce? Sincer, vreau să iau o pauză după aceşti ultimi 22 ani… În fapt, sunt aproape de vârsta la care trebuie să mă retrag. Singura mea dorinţă ar fi fost ca, după mine, să rămână numele şi magazinul „Silva”, care să reuşească, în vremurile astea, măcar să se menţină pe piaţă. Din păcate, de la an la an, a devenit tot mai greu pentru noi. Am început în 2008 cu pierdere mică - am fost prinşi atunci şi cu un credit bancar, tocmai investiserăm în redecorarea magazinului, manechine noi, faţada... Nu vreau să dau vina pe criza economică, dar simt deja că problemele sunt din ce în ce mai mari. Dar, dincolo de asta, vă întreb: Statul nu m-a ajutat niciodată nici cu măcar un leu; şi ce poţi simţi când dai 100 de milioane de lei (vechi) impozit pentru spaţiu sau să te duci cu „cărămida” de bani - 170 milioane de lei (vechi), TVA şi impozite pe primul trimestru - dar cu toate astea să te întrebi cu ce o să plăteşti salariile oamenilor sau marfa primită de la furnizori? Unde am ajuns, ce s-a ales din tot în mod acesta? A fost o decizie grea, dar n-am de ales, pentru că simt că dacă am continua am intra în probleme şi mai mari…”, ne-a mărturisit doamna Luminiţa Pătrăşcanu.
Situaţii precum cea de mai sus pot fi multiplicate de nenumărate ori la nivelul Galaţiului. Micii comercianţi îşi susţin din ce în ce mai greu afacerile, dar asta nu înseamnă că povara fiscală sau birocratică devine mai mică. Ba, se pare, ea a devenit şi mai apăsătoare. Ce rămâne în urmă? Spaţii „for rent”, pentru un comerţ fantomă.
Spaţii comerciale prohibitive
Multe dintre spaţiile comerciale din oraş sunt deţinute de societăţi ce nici măcar nu mai au vreo legătură cu Galaţiul. Potrivit comercianţilor, aşa se ajunge ca pe unele spaţii să se ceară chirii „incredibile”, bazate pe evaluări ce nu ţin cont, de exemplu, de lipsa unor facilităţi pentru comerţ, acces, parcare etc. În aceste condiţii, poate doar cazinourile, casele de pariuri sau marile lanţuri de marketuri îşi permit să mai închirieze, uneori, un spaţiu. Dincolo de asta, mai există riscul ca, după ce ai închiriat un spaţiu pe un an de zile şi ai investit în amenajarea lui, să ai surpriza că ţi se măreşte chiria şi eşti nevoit să părăseşti spaţiul. A cumpăra un spaţiu este arareori o soluţie. În Galaţi, tot pe baza unor evaluări aproximative, se ajunge ca pentru un spaţiu relativ modest să se ceară sume de ordinul sutelor de mii de euro!
