Cu sau fără compensare, medicamentele le par gălăţenilor tot mai scumpe. Unii dintre ei, vârstnicii mai ales, spun chiar că mai şi renunţă la o parte din pastilele recomandate de medic, chiar dacă le sunt foarte necesare, pentru ca să-şi permită, totuşi, traiul zilnic, cu mâncarea şi plata întreţinerii. Din păcate, netratându-se la timp, nu fac decât să să-şi agraveze starea de sănătate şi să-şi crească, per total, costurile de medicaţie.
"Cât dau? Eu, 180 de lei pe lună, iar soţia mea încă 100 de lei. Deci 280 de lei per familie. Ce mai contează că sunt scumpe sau ieftine? Fără ele n-am putea trăi, aşa că ni le cumpărăm. Sigur că este foarte mult, dar pentru noi, pentru generaţia mea, nici nu s-a pus problema să ne ajungă banii. Noi trebuie să ne limităm. Iar problema nu este unde suntem astăzi, ci unde vom ajunge. Noi am avut servicii, acum avem pensii, chiar dacă sunt mici. Ne tratăm. Generaţia tânără unde va ajunge, oare, de aici înaine? Aveţi dumneavoastră aşa mare încredere în viitor?", ne-a declarat Ion Ciobotaru, în vârstă de 73 de ani.
"Eu recunosc, nu dau foarte mulţi bani pe medicamente. N-aş spune că sunt sănătoasă tun, dar prefer să iau cât mai puţine medicamente şi să-mi las organele să lucreze singure, fără ajutorul substanţelor. Asta, în ciuda faptului că am deja o vârstă. Aş zice că dau vreo 20-30 de lei pe lună pe medicamente", ne-a declarat doamna Stanciu, în vârstă de 69 de ani.
"Din câte ştiu, tratamentul meu costă peste 700 de lei. Cel puţin aşa ştiam de la spital. Acum, ca să pot să dorm, medicul meu de la „Elisabeta Doamna” mi-a dat un medicament pentru care trebuie să plătesc vreo 60 de lei pe lună. Dau, dar... pensia mea e de 600 de lei pe lună. Nu prea îmi permit", ne-a spus doamna Ileana, în vârstă de 71 de ani.
