* Căutat de poliţişti pentru sentinţa de şase ani de închisoare în dosarul „Mită la MAI”, milionarul gălăţean este de negăsit * În schimb, au rămas în urmă alte anchete, în care controversatul om de afaceri este acuzat că a devalizat zeci de societăţi şi a dus evaziunea fiscală la cote uriaşe * 168 de firme şi 10 asociaţii non-profit se află în reţeaua controlată de Chelu, susţin procurorii
„Afacerea” în urma căreia Cătălin Chelu a fost condamnat la şase ani de închisoare în dosarul „Mită la MAI” reprezintă doar o mică parte din biografia unuia dintre cei mai controversaţi oameni de afaceri din Galaţi. De numele lui Chelu se leagă nenumărate scandaluri referitoare la preluarea sau falimentarea unor societăţi din ţară, conflicte cu Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), dar şi cu conducerile SIF-urilor. De asemenea, Chelu a făcut obiectul a numeroase reclamaţii penale, însă până în prezent singurul dosar încheiat a fost cel privind mita promisă secretarului de stat Fătuloiu.
De la televiziune la piaţa de capital
Cătălin Chelu şi-a început afacerile în 1992 cu firma de televiziune prin cablu Cony Sat, dar notorietatea şi-a câştigat-o cu afacerile demarate pe piaţa de capital. Mai exact, el a reuşit să se îmbogăţească folosind, în principal, o veritabilă morişcă formată din zeci de societăţi comerciale, prin intermediul cărora a reuşit penetreze în structurile unor societăţi aflate în portofoliul societăţilor de investiţii financiare (SIF-uri) sau ale celor tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti (BVB).
Chelu şi-a dobândit faima de investitor încă din 1999, când acţiunile SIF-urilor se tranzacţionau la preţuri în jurul a 300 de lei vechi, în condiţiile în care în portofoliul societăţilor de investiţii se aflau firme ce au multiplicat ulterior valoarea titlurilor de zeci de ori. Aşa se face că, la un moment dat, Cătălin Chelu a ajuns să figureze constant în topurile celor mai bogaţi români, pe vârful său de formă fiind creditat cu acţiuni la peste 200 de companii şi o avere de 70 milioane de euro! Ce-i drept, în ultimii ani, pe fondul efectelor crizei economice, averea sa era estimată la „doar” 42-43 milioane de euro.
Pe de altă parte, pe măsură ce averea omului de afaceri a crescut, s-a înmulţit şi numărul scandalurilor legate de tranzacţii aflate la limita legii. SIF-urile au fost cele în jurul cărora s-au ţesut cele mai multe intrigi. Cătălin Chelu a ajuns chiar preşedintele SIF Moldova, în 2008, an în care a încercat să-l înlăture şi pe Dinel Staicu de la conducerea SIF Oltenia. În urma scandalului iscat, au început să iasă la iveală multe din ingineriile financiare ale lui Chelu, iar dezvăluirile au dus, în cele din urmă, la suspendarea acestuia de la conducerea SIF Moldova.
Tot de la vârful SIF-urilor au venit şi raportările potrivit cărora, direct sau indirect, prin intermediul zecilor de firme controlate de Cătălin Chelu sau apropiaţi ai acestuia, se depăşea pragul de 1 la sută impus de lege pentru acţiunile deţinute la acestea. În urma acestor raportări, venite chiar de la conducerile SIF, Chelu a fost nevoit să vândă din acţiunile deţinute la SIF-uri, pentru a se încadra în prevederile legale.
În acelaşi timp, Cătălin Chelu a reuşit să-şi facă un portofoliu semnificativ şi pe piaţa bursieră. De altfel, majoritatea firmelor la care a devenit acţionar au fost preluate tot de la SIF-uri, iar unele dintre aceste firme au fost folosite ulterior ca instrumente pentru alte achiziţii. Printre companiile importate cumpărate de la SIF-uri s-au numărat Lacta Giurgiu, Lactate Târgovişte, Alprom Slatina. De pe bursă, Chelu şi-a extins portofoliul la societăţi precum fabrica de mobilă Alprom Piteşti, producătorul de vin Vinia Iaşi sau Electroargeş Curtea de Argeş etc.
Cum se căpuşează o firmă
În principiu, paşii pe care îi urma Cătălin Chelu erau, într-o primă fază, de a cumpăra mici pachete de acţiuni de la companiile vizate, fie în nume propriu, fie în numele colaboratorilor săi. În faza următoare se trecea la aşa-zisele majorări de capital, prin care, adesea cu un efort financiar minim, se reuşea obţinerea statutului de acţionar majoritar. „Premiul” era preluarea controlului asupra întregului patrimoniu al societăţilor.
Dacă averea lui Cătălin Chelu a atins zeci de milioane de euro, căpuşarea firmelor incluse în procesul de privatizare s-a soldat pentru cele mai multe dintre acestea cu un dezastru. Presupuse „investiţii” au însemnat doar plimbarea unor utilaje învechite dintr-o unitate în alta, clădirile sau instalaţiile de valoare au fost vândute, în timp ce salariaţii erau lăsaţi pe drumuri. Cazuri elocvente sunt devalizarea Mecanica Rotes SA Târgovişte, falimentul celebrei fabrici Porţelanul Dorohoi sau declinul fabricii de covoare Sircovtex SA Siret.
Nu în ultimul rând, Cătălin Chelu a ajuns să facă şi numeroase împrumuturi la bănci pe numele agenţilor economici controlaţi de el, iar banii au intrat nu în dezvoltarea companiilor, ci în buzunarele sale.
Un dosar cu greutate
Cătălin Chelu a ajuns în atenţia generală a publicului în 2010, odată cu scandalul „Mită la MAI”, când a încercat să-l mituiască pe Dan Fătuloiu, la acea dată secretar de stat în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în scopul de a se muşamaliza o serie de investigaţii sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de evaziune fiscală. Acest dosar s-a finalizat cu condamnarea definitivă a lui Cătălin Chelul la şase ani de închisoare, dar acesta nu este singurul dosar cu rezonanţă în care este cercetat.
Procurorii DIICOT au demarat în 2012 cercetările într-un dosar deschis pe numele lui Cătălin Chelu, acuzat că, împreună cu părinţii săi, Doina şi Cezar Râmar, şi unul dintre principalii săi colaboratori, Gabriel Constantinescu, a constituit un grup infracţional format din 15 persoane. Mai exact, Cătălin Chelu este acuzat de săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, utilizare de informaţii privilegiate, delapidare cu consecinţe deosebit de grave, evaziune fiscală şi spălarea banilor. Potrivit DIICOT, "învinuitul Cătălin Chelu, împreună cu membri ai familiei sale, au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat şi alte persoane, acţionând în scopul obţinerii de beneficii financiare substanţiale, prin eludarea dispoziţiilor legale referitoare la tranzacţiile efectuate pe piaţa de capital şi convertirii în lichidităţi a plasamentelor deţinute la diferiţi emitenţi - societăţi comerciale ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe BVB - Secţiunea Rasdaq".
Pentru realizarea acestui obiectiv, Cătălin Chelu a înfiinţat peste 168 de societăţi comerciale tip S.R.L., mare parte cu sediul în Galaţi şi 10 asociaţii non-profit, pe care le-a utilizat pentru a achiziţiona instrumente financiare şi a dobândi o poziţie de control în cadrul mai multor emitenţi de valori mobiliare. „În decursul perioadei 2001-2008, prin grupul de firme controlate de către membrii grupării au fost achiziţionate, prin intermediul unei singure case de brokeraj, titluri emise de SIF-uri în valoare cumulată de peste 780.000.000 de lei, din care s-au încasat dividende în sumă de 760.000 lei şi s-a retras din conturi suma de 154.000.000 lei. Ulterior, învinuitul a dispus în mod discreţionar de resursele societăţilor astfel controlate, beneficiind de lichidităţile obţinute prin delapidarea patrimoniului acestora”, arată procurorii DIICOT.
La acestea se adaugă, potrivit anchetatorilor, fapte de evaziune fiscală realizate prin intermediul SC Cony Sat SA. Una peste alta, prejudiciul cauzat de Chelu prin activitatea infracţională este estimat de DIICOT la suma de 20 milioane euro.
Cum se va finaliza această anchetă, rămâne de văzut. Deocamdată, însă, Cătălin Chelu are de ispăşit pedeapsa din dosarul „Mită la MAI”. Poliţiştii îl caută, în vederea punerii în executare a sentinţei. O misiune ce se anunţă destul de grea, dar fiind faptul că sunt informaţii potrivit cărora Cătălin Chelu ar fi fugit deja din ţară.
