Porneşte Judecata...!... El... (Jur al Ne/Fiinţei/
şi pată a Luminii şi chior şi surd şi mut)...
dă traistă cu Păcate şi traistă cu Iertare!...
(văd viaţă lungă-n iaduri şi moarte-n rai aud!...)
Sinus pătrat de Zero-i un cosinus de Toate?!...
Departe-s de plecare s-aproape sub călcâi,
vreau dreapta plecăciune a turnului din Pisa
şi-nţelepciunea strâmbă a şarpelui Dintâi!
Cum să refuz păcatul când chire chiraline
îmi umblă-(n toiul nopţii) la vis şi la zăvor,
când multe alte chire nu stau la Judecată,
nu-şi cer la greu iertare şi-osândă la uşor?
Cum să ascund iubirea când ceste chire-mi cântă
n-alean şi n-alinare, n-adânc de clarobscur?
când nimfe şi Vestale mă strigă n-aventură,
cum să-mi zdrelesc genunchii în faţa cestui Jur?
Văd zâmbetul sardonic şi cinic al Minciunii
cum stă să pună gâtul Metaforei în ştreang,
văd şi aud sfinţiţii aghesmuiţi pe ziduri
cum dau în cărţi şi-n zaruri şi scuipă în bigbang!
Chem umbra chirei mele şi umbra mea departe
de Jur şi fals şi spaimă!... Şi zic: rămâi!... rămâi!...
vezi dreapta plecăciune a turnului din Pisa
şi-nţelepciunea strâmbă a şarpelui Dintâi!?
