* Un mail-fantomă de la Sindicatul Farul * A fost sau n-a fost? * O sută de oameni despre care nu se poate afla nimic * Birocraţia în floare *
Un mail primit, ieri, la redacţie de la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. anunţa că Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi „încearcă să renunţe la aproape 100 de persoane, printr-o falsă acţiune de restructurare, în cadrul căreia locurile de muncă sunt mutate în alte oraşe, acolo unde oamenii nu pot munci pentru că nu locuiesc acolo”.
Ciudat ni s-a părut faptul că, deşi era semnat cu numele preşedintelui executiv al Sindicatului Farul din cadrul AFDJ, adică Ştefan Frunză, e-mailul respectiv avea antetul Federaţiei Europene a Transportatorilor (ETF), organizaţie la care, ce-i drept, Farul este afiliat. Totuşi, e vorba de două structuri diferite.
Contactat telefonic, Ştefan Frunză ne-a confirmat că se află în aceste zile la Congresul ETF, desfăşurat la Ponta Delgada, în Portugalia, ceea ce, de altfel, se spunea şi în e-mail. Surpriza a venit atunci când Frunză a spus că nu el a trimis mesajul respectiv. „Nu am trimis niciunfel de mail şi niciuna dintre afirmaţiile din acest mail de care vorbiţi nu-mi aparţine”, a punctat Ştefan Frunză.
În aceste condiţii, demersul electronic pare cel puţin ciudat. Să fie o „lovitură de palat” în cadrul AFDJ – având în vedere că autorul scrisorii părea foarte bine informat despre problemele din compania gălăţeană? Sau doar o încercare de intoxicare a presei?
Nici directorul general al AFDJ, Dorin Otrocol, nu ne-a lămurit, însă din cu totul alte motive. „No comment” e singura afirmaţie pe care i-am „smuls-o ieri, chiar de vreo două-trei ori, la o simplă întrebare: „Există vreo intenţie de restructurare în cadrul AFDJ?”.
Otrocol ne-a arătat o hârtie oficială (cel puţin aşa părea - ca să glumim puţin!), semnată de ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, în care am putut citi că absolut orice fel de declaraţie oficială, de la orice companie din subordinea ministerului (cum este şi AFDJ) trebuie să aibă APROBAREA unui consilier din minister. Altfel, nu.
Adică de ce lucrurile să fie simple, când pot fi complicate? De ce să fie transparenţă, când putem apela la birocraţie, un lucru la care suntem maeştri?
În loc de un simplu „da” sau „nu” la întrebarea pe care i-am adresat-o, directorul AFDJ ne-a oferit singura variantă posibilă în condiţiile stabilite de Berceanu: facem noi, „Viaţa liberă”, o adresă oficială, cu antetul ziarului, în care scriem întrebările şi pe care i-o trimitem prin e-mail sau prin fax. Domnia sa trimite hârtia cu întrebările la minister, de unde apoi aşteptăm răspunsul. Şi noi şi domnia sa. Răspuns care va veni, dar… „nu ştiu în cât timp”, a mai spus şeful AFDJ.
Cu alte cuvinte, trăim în era comunicaţiilor, dar comunicarea este zero. La fel şi transparenţa.
Despre cei 100 de oameni a căror soartă pare mai puţin importantă decât ierarhiile din minister, nu vă putem spune, aşadar, aproape nimic. Doar că sunt şi ei, ca şi dumneavoastră, plătitori de taxe şi impozite, care merg la stat. Stat ce are asemenea de întreprinderi, în care funcţionează astfel de relaţii „transparente” cu ce-i ce informează pe contribuabili.
