AFACEREA CU STRUȚI, marea păcăleală. Păsări gigant, dezamăgire pe măsură (FOTO)

AFACEREA CU STRUȚI, marea păcăleală. Păsări gigant, dezamăgire pe măsură (FOTO)

Foto ”Viața liberă”, Marius Prisacariu
Evaluaţi acest articol
(23 voturi)
1 comentariu


Poate că struţul nu îşi îngroapă capul în nisip, atunci când este speriat, aşa cum spune legenda, însă o afacere cu struţi are toate şansele să te îngroape serios în datorii.

La o simplă tastare pe Google a cuvântului "struţ", internetul abundă în site-uri care promit afaceri sigure, cu profituri grase, obţinute de pe urma fermelor de struţi. Dacă e să iei de bune toate informaţiile, tot ce ţine de aceste păsări este la superlativ. Există chiar şi formule matematice care îţi pot arăta ce profit vei obţine, în scurtă vreme, pe baza investiţiei iniţiale. De fapt, tot ce este la superlativ într-o astfel de aşa-zisă afacere este dimensiunea struţilor şi foarte probabila dezamăgire care urmează la scurtă vreme după ce ai pornit la drum.

Struţii de la Slobozia Conachi


Pe proprietatea omului de afaceri Dumitru Ene, din Slobozia Conachi, funcţionează una dintre puţinele crescătorii de struţi din judeţul Galaţi. Fiecare familie de struţi stă într-un ţarc special amenajat, teritoriu pe care masculul îl apără aprig cu ciocul şi cu picioarele puternice terminate cu gheare ascuţite şi lungi. De cele mai multe ori, o familie este formată dintr-un mascul şi două femele. Dacă masculul are cu ce, poate lua sub aripa sa chiar şi trei femele. Deşi crescătoria numără acum 24 de păsări, investitorul spune că decizia de a cumpăra aceste păsări a fost mai degrabă una pripită.

"Totul a pornit în urmă cu trei ani, atunci când, împreună cu cei doi fraţi ai mei, am decis să cumpărăm patru familii de struţi, în total 13 păsări. Am zis că este o altă afacere pe care merită să o încercăm. Între timp, am ajuns la 24 de păsări, dar am mai şi sacrificat, pe parcurs. Am fost de mai multe ori la un pas să renunţăm, dar am hotărât să mai încercăm, o perioadă. Din puii de acum vom alege alte patru familii şi poate că norocul ne va surâde, de data asta", a spus Dumitru Ene.

Promisiuni şi minciuni


Cu toate promisiunile de profit în care internetul abundă, este foarte uşor să cazi în mirajul struţilor. Teoretic, fiecare parte a păsării are o întrebuinţare. O singură pană poate fi vândută cu sume cuprinse între 8 şi 20 de lei. Pielea de pe un singur struţ, foarte căutată în industria marochinăriei, valorează între 150 şi 200 de euro. Kilogramul de carne poate fi vândut, în medie cu 50 de lei. Iar preţul unui ou este de 50-100 de lei. Grăsimea se foloseşte în industria cosmeticelor. Un struţ adult se adaptează fără probleme aproape oricărui mediu, rezistând de la minus 40 de grade Celsius până la 40 de grade Celsius.

Ce nu prea se spune însă pe internet este dificultatea de a găsi piaţă de desfacere pentru toate aceste materii prime exotice. "Pe internet se găsesc multe minciuni. Nici afacerea cu paulownia (copac de esenţă tare - n.r.), nici cea cu melci şi nici cea cu struţi nu sunt ceea ce par. Pentru cine vrea să investească în astfel de promisiuni, riscul este maxim, iar profitul, adesea, inexistent. Reproducerea este cea mai grea. Dacă anul este umed, struţului nu îi merge bine şi, automat, nici afacerii tale. Poate că adulţii sunt rezistenţi, însă puii sunt extrem de sensibili, având nevoie de condiţii speciale pentru a creşte. Trebuie ţinuţi la o temperatură constantă şi au nevoie de furaje speciale, până ajung la 30 de kilograme. Spre exemplu, la 20 de ouă puse la clocit, doar din zece ies pui. Şi de alimentaţie trebuie să ţii cont. Un struţ care creşte prea mult se îmbolnăveşte, asemenea omului. Nu în ultimul rând, fiind păsări păsări care trăiesc în grup, un struţ rămas singur este condamnat să moară", a spus şi Nicolae, unul dintre fraţii Ene.

Şi a crescut într-un an...


Hrănit ca la carte, un struţ poate ajunge de la 1,5 kilograme, cât cântăreşte un pui, la 110 kilograme, într-un singur an. Pentru a se ajunge însă în punctul în care poate fi tăiată şi valorificată, cea mai mare pasăre din lume are nevoie de furaje speciale, care să conţină, în proporţii bine calculate, seminţe de porumb, grâu, orz, ovăz, făină de peşte, mazăre, sare etc. Dacă mănâncă iarbă crudă, struţul se poate îmbolnăvi. De aceea, trebuie ţinut într-un ţarc în care să poată mâncă doar ceea ce şi cât îi dai.

Despre carnea de struţ, specialiştii sunt de părere ca este mai săracă în colesterol "rău" decât carnea de vită, de pui şi chiar decât cea de curcan. De aceea, străinii o preferă pe masă, însă pentru majoritatea românilor este prea scumpă.

Un struţ poate trăi până la 70 de ani, însă carnea poate fi mâncată doar dacă pasărea are până în 40 de ani.

Cea mai mare pasăre de pe Pământ


Originar din Africa, struţul este cea mai mare pasăre care trăieşte în prezent pe Pământ. Pentru că nu poate zbura, din cauza dimensiunilor impresionante pe care le atinge, struţul este o pasăre alergătoare. Prin adaptarea pentru fugă, pasărea are numai două degete (didactylie - n.r.) la picior, picioarele folosind şi ca o armă de temut. Degetele au gheare puternice, ce ating o lungime zece centimetri. Aripile struţului sunt relativ mari, fiind folosite la păstrarea echilibrului corpului, în timpul alergării sau în perioada împerecherii. Glasul masculului poate fi auzit în perioada împerecherii, fiind asemănător cu glasul leului, pe când glasul puilor este mai melodios.

Masculul atinge înălțimea de 210 până la 275 de centimetri, având o greutate de 100 - 130 până la 150 de kilograme, femelele sunt mai mici, având înălţimea de 175 - 190 cm şi greutatea de 90 - 110 kilograme, potrivit Wikipedia. Masculul are pene albe şi negre, pe când femela are un penaj de culoare mai spălăcită cenuşie, puii având o culoare asemănătoare cu femela. Picioarele lungi ale struţului sunt de culoare cenuşie, cenuşiu albăstrui, lipsite de pene. În perioada de împerechere, picioarele masculului sunt de culoare rozacee, putând fi văzute de la distanţă.

Struţul de România, o poveste de tranziţie


Struţii au fost aduşi în România în anii '90, la scurtă vreme după Revoluţie. Iniţial, erau crescuţi în număr mic, mai ales pentru curiozitatea pe care o stârneau. Ideea de afacere cu struţi s-a dezvoltat ulterior, pe tot cuprinsul ţării. În ciuda faptului că este o afacere riscantă, unii au reuşit să intre pe piaţă. În judeţul Teleorman, pe o suprafaţă de 50 de hectare, se întinde cea mai mare fermă de struţi din România.

Vedete de Paşte


Comuna Cuza Vodă din judeţul Galaţi este unul dintre puţinele locuri din România unde sunt pictate ouă de struţ. O parte din ouăle de la crescătoria din Slobozia Conachi, deţinută de Dumitru Ene, ajung la Cuza Vodă, unde se transformă în adevărate opere de artă, sub pensula pictorului Petru Marin.

Pictura aplicată cu migală şi cu măiestrie pe coajă face ca valoarea oului de struţ să crească de câteva ori. Obiectul astfel rezultat este foarte căutat atât în ţară, cât şi în străinătate. "Ca să pictezi, nu să încondeiezi, un ou de struţ poate dura câteva zile. Pictarea presupune mai multe etape succesive, care cer timp. De aceea, trebuie să lucrezi la mai multe ouă, concomitent. De asemenea, având în vedere forma bombată a cojii de ou, trebuie să ai grijă la proporţii, pentru ca desenul să nu iasă greşit", a explicat Petru Marin.

Până acum, pictorul din Cuza Vodă a pictat peste 40 de ouă de struţ. Pictor bisericesc ca formaţie, Petru Marin foloseşte aceleaşi motive religioase şi pentru pictarea ouălor. Cu cât pictura este mai complexă, cu atât valoarea produsului finit este mai mare. Spre exemplu, pe internet, ouăle de struţ pictate sau încondeiate se vând cu preţuri cuprinse între 70 şi 200 de euro. Dacă pictura este însoţită şi de foiţă de aur, valoarea unui astfel de obiect poate atinge cu uşurinţă chiar şi 300 de euro.

Cine este Petru Marin


Petru Marin este pictor acreditat bisericesc şi restaurator acreditat de pictură bisericească. În cei 22 de ani de carieră, a lucrat în peste 40 de biserici şi catedrale, din Buzău, Brăila şi Galaţi. "După ce am terminat armata, mulţi dintre cunoscuţii de aceeaşi vârstă au plecat din ţară. Eu am vrut să rămân aici. Întâmplător, în anii '90, m-am întâlnit cu un prieten care lucra la restaurarea picturii de la Catedrala din Galaţi. Am întrebat dacă nu mai este nevoie de un pictor şi mi-a spus că da. Aşa am ajuns să pictez biserici şi să recondiţionez icoane vechi. În acelaşi timp, pictez şi icoane. Din 1995, n-am mai făcut nimic altceva", a spus Petru Marin.

Citit 49122 ori Ultima modificare Joi, 13 Aprilie 2017 23:36

1 comentariu

  • postat de Al Destept Miercuri, 12 Aprilie 2017 10:02 82.137.13.*** Link la comentariu
    5
    12

    Tehnic, strutul este un avian. Pasari sunt alea care canta.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.