O parte dintre locuitorii comunei Lieşti care şi-au încredinţat terenurile agricole printr-un contract de arendă unei societăţi din Brăila sunt nemulţumiţi de felul în care reprezentanţii acestei firme înţeleg să îşi onoreze obligaţiile.
Pe scurt, unii dintre proprietarii de pământ spun că arendaşul nu le-a dat întreaga cantitate de produse agricole, aşa cum a promis iniţial. Mai mult, aceştia acuză că în momentul în care au mers să îşi încarce în saci cerealele, au fost condiţionaţi să semneze un act adiţional la contractele pe care le aveau deja, act care prevedea că arendaşul le poate da o cantitate mai mică de produse, motivat de faptul că este secetă.
Această poveste a născut deja dispute aprige între reprezentanţii societăţii Agriberom, care lucrează terenurile luate în arendă şi proprietari.
În ecuaţie au intrat şi reprezentanţii administraţiei locale, primarul comunei Iulian Boţ fiind unul dintre cei care susţine, pe de-o parte cauza sătenilor, iar pe de altă parte a încercat lămurirea situaţiei printr-o întâlnire între oamenii din Lieşti şi cei care reprezintă această societate agricolă.
Primarul susţine că este regretabil că se întâmplă astfel de lucruri pentru că majoritatea cetăţenilor din comună al căror teren este lucrat de către societatea cu pricina sunt oameni bătrâni, care nu au resursele necesare să se bată în instanţă pentru drepturile lor şi sunt uşor de păcălit.
„Noi ce mâncăm?”
Lucrurile arătate mai sus mai sus ne-au fost sesizate de către unii dintre proprietarii de terenuri agricole lucrate de către societatea brăileană, patronată de un cetăţean spaniol. Nemulţumirea oamenilor vine de la faptul că, spun ei, dacă vor primi o cantitate mai mică de cereale decât cea prevăzută în contract, vor ajunge să nu îşi acopere nici măcar contravaloarea impozitului pe acele terenuri.
"Când am semnat cu Agriberom ni s-a spus că o să ne dea anual 700 de kilograme de grâu la hectar sau echivalent în porumb, floarea soarelui, ulei, bani... Acum a venit un angajat al lor cu un act adiţional, spunând că se va modifica contractul, la numai 400 de kilograme la hectar. Oamenii s-au sesizat, că ştiţi cum e: când îţi dă îţi fată vacă, iar când îţi ia îţi moare viţelul”.
„Eu nu am luat încă grâul că mi-au spus să semnez actul ăla adiţional. Şi nu am vrut să semnez pentru 400. Da` să zicem că e aşa cum spun ei, că nu pot da mai mult de 400. De ce n-au făcut o şedinţă, să ne spună şi nouă, nu să vină acum cu contracte şi alte treburi din astea?", ne-a spus Costică Panait, unul dintre lieştenii care are un contract de arendă cu Agriberom.
Soţia acestuia, care este proprietara de drept a pământurilor, susţine că nu au fost de acord să primească doar 400 de kilograme la hectar pentru că aceasta este o cantitate foarte mică în comparaţie cu producţia care s-a făcut.
„Ce îmi dau ei mie, ca să îl vând, nu îmi achit nici măcar impozitul pe terenul agricol. Şi atunci care mai este beneficul nostru de pe urma pământului pe care îl avem şi pe care l-am dat lor să îl lucreze? Eu cu ce mai trăiesc, ce mai mănânc?”, s-a întrebat cu năduf femeia.
Şi alţi săteni sunt cătrăniţi că au primit mai puţin decât prevedea contractul şi aşteaptă ca cineva să intervină şi să rezolve problema.
„Nu cerem altceva decât ce ne-au promis că o să dea. De la 700 au ajuns la 400 şi ne-au pus să semnăm şi o hârtie, că ne-au zis că se înnoiesc contractele. Am semnat când mi-am luat grâul, dar nu m-am uitat prea bine pe hârtie. Şi nici nu mi-au dat-o şi mie pe urmă. Eu am întrebat-o pe doamna ingineră şi mi-a spus că s-a schimbat directorul şi de aia semnăm, dar cantitatea rămâne tot la 700”.
„Acum speranţa noastră este ca primarul să nu le vizeze şi să rămânem cu pagubă de 300 de kilograme de grâu. Asta e nădejdea. Dar mai sunt şi oameni care au spus că, dacă lor nu le dă diferenţa o să meargă şi o să îşi ia singuri, de pe câmp, ce li se cuvine", a spus Enache Gheorghe, un alt lieştean care se crede nedreptăţit.
Prezent la aceste discuţii, primarul Lieştiului, Iulian Boţ, le-a spus oamenilor că nu el este cel care poate lua o decizie şi că ei sunt titularii de contract. Ceea ce poate face şi ce a întreprins deja este să mijlocească o întâlnire între proprietarii de pământ şi cei de la Agriberom şi după ce aceştia vor ajunge la un punct de vedere comun să avizeze contractele astfel încât APIA să poată acorda subvenţiile.
Secetă şi vinovăţie
Cum era şi firesc, am încercat să obţinem un punct de vedere şi de la reprezentanţii societăţii agricole Agriberom. Pe Maria Stegaru, inginer angajat al acestei firme, am găsit-o în apropierea unei remorci cu grâu din care le erau distribuite oamenilor diverse cantităţi de cereale. Nu foarte încântată că cineva o întreabă despre ce se întâmplă cu arenda, aceasta a acceptat în cele din urmă să discute cu reporterii „Vieţii libere”.
"Înţeleg situaţia, că asta este, dar nu văd de ce atâta răutate. Oamenii au înţeles care e situaţia. Iată ce prevede contractul pe care l-au semnat la articolul 5.5: Nivelul arendei nu poate fi modificat de arendaş ca urmare a unor pierderi datorate factorilor naturali - calamităţi. Arendaşul va acoperi pierderile prin asigurarea culturilor pentru anumiţi factori de risc. În această situaţie, arenda va fi achitată numai după încasarea de către arendator a despăgubirilor de la societăţile de asigurare", a spus inginerul Maria Stegaru, angajata societăţii agricole respective.
De neînţeles a fost atitudinea acesteia care a scos poliţa de asigurare pentru a ne demonstra că acele culturi nu fuseseră asigurate în caz de secetă. Asta cu atât mai mult cu cât, ulterior, a recunoscut chiar şi faptul că terenurile se găsesc într-o zonă irigabilă.
Dincolo ce spun unii sau ceilalţi, ce trebuie ştiut este faptul că, aşa cum arată documentele semnate între ţărani şi reprezentanţii societăţii Agriberom, "nivelul arendei este de 700 kg de grâu pentru fiecare hectar arendat sau echivalentul în alte produse", iar acest lucru nu poate fi modificat în nici o condiţie, fie că plouă, fie că ninge.
În fine, din câte spun cei care se consideră acum dezavantajaţi, Agriberom a găsit o soluţie pentru a scăpa de obligativitatea de a da cele 700 de kg de grâu pentru fiecare hectar. Este vorba despre acel act adiţional despre care lieştenii au spus că au fost îndemnaţi să-l semneze pentru a-şi primi grâul.
O hârtie de acest fel ne-a fost prezentată chiar de inginerul celor de la Agriberom, iar cei care semnează această hârtie înţeleg că pot primi o cantitate de grâu cuprinsă între 400 şi 700 de kilograme.
Habla espanol?
În afară de cele spuse de către inginerul Stegaru am încercat să luăm o opine oficială a conducerii societăţii. Contactat telefonic, directorul firmei, Jose A Yebenes Aguilera ne-a răspuns că nu poate comunica eficient la telefon pentru că nu cunoaşte foarte bine limba română (n.r. acesta este venit din Spania) şi că nu este dispus să discute în acest fel problema semnalată de către unii cetăţeni din Lieşti.
În fine, mai este de precizat şi faptul că după documentarea în teren a acestui articol au apărut informaţii că societatea agricolă a revenit la sentimente mai bune şi a început acordarea anumitor cantităţi de cereale fără să condiţioneze acest lucru de semnarea unui act adiţional la contract.
Rămâne de văzut dacă acest conflict va fi în cele din urmă dezamorsat şi dacă oameni vor primi întreaga cantitate de cereale.
Explicaţii foto:
1 - Familia Panait cere ca „spaniolul” să îşi respecte cuvântul dat şi să dea cantitatea de grâu promisă
2 - Lieştenii se plâng că primesc mai puţin grâu decât prevăd contractele de arendă
3 - Inginera Stegaru încercând să găsească o explicaţie pentru faptul că societatea pe care o reprezintă nu dă oamenilor cerealele promise
