Cum scriu în ziarul de ieri, Costel al ţaţei Maria stă rezemat de-un plop cultivat de tata, pe marginea şoselei cu balast, care vine dinspre Galaţi, ori care duce spre Galaţi. Stă foarte trist pentru vârsta lui. Are şapte ani fără două luni. Io-s mai mare cu exact patru ani. Fiindcă suntem născuţi în aceeaşi zi şi în aceeaşi lună, dar în ani diferiţi. Trăim şi murim în/sub Zodia Fecioarei, cum aud (şi eu) de la cei mai mari şi mai deştepţi, până acum... (cică b� ...

Vacanţă de vară multă şi frumoasă. În fiecare dimineaţă, exact în clipa când soarele începe să se suie dinspre Rădeşti spre creştetul Zimbrului, iau "Păcală"(în versuri)...iau vaca (în versuri şi în proză)...iau varga (pamflet de corn, pentru educaţie şi lup)...zic mamei "sărut mâna, mamă!" (dacă nu-i plecată pe dealuri, la prăşit, cu noaptea-n cap, cum zic sătenii perforaţi de lumină)...iau şi nişte câteva lacrimi la mine (nu se ştie niciodată ce se iveş ...

Fie-ţi bună dimineaţa, doamna mea!...de azi, mătincă a plecat pădurea-ncoace să ne-aducă ghiocei... vine repede, fiindcă are un Ion şi-o Tincă rătăciţi printre salcâmii şi prin foşnetele ei când, atunci, cu dinadinsul, înainte de plecare, au dormit într-o poiană şi-au visat că au să stea toată viaţa printre păsări, printre lupi şi căprioare... şi ea-i dezmierda în şoaptă: fiul meu şi fiica mea!   Însă n-au ţinut cu visul...toţi salcâmii, umbra toată, chi ...

De multe ori, mai ales la modul neaşteptat, o oprire într-un loc ştiut, dar prin care nu mi-au călcat picioarele niciodată, însemnează mai mult decât o plecare spre cutare sau cutare paradis. Înseamnă şansa şi posibilitatea de a cerceta căprioara din interiorul căprioarei. Înseamnă posibilitatea de a urmări libelule călare pe calul popii, de a urmări calul popii călare pe libelule. Dar, cel mai mult şi mai mult, înseamnă atingerea imaginilor desenate pe aerul populat cu pe ...

Moto: "Dimineaţa-i bună, doamnă Dimineaţă,/ dacă din adâncul sufletului tău/ mi se suie-n Cale Rouă şi Lumină/ şi îndepărtare de Urât şi Rău!" (anonim folk)   Aştept să te văd, să te-ascult, doamna mea cu ochii ca două biserici deschise când vine povara iertării să-mi dea cuvânt şi lumină din păsări ucise... (atunci, la-nceputul oglinzii, pe deal, când nici nu ştiam dacă sânt, şi pe vale)... cu praştia mea de naiv criminal... departe, departe de mâinile tale ...

Isprăvile broaştei râioase şi ale broscoilor aflaţi în/supt controlul şi supt bagheta distinsei bulbucate, isprăvi arhicunoscute în cetate şi care vor costa foarte mult în viitorul imediat al habitaclului distrus metodic de către incompetenţi, nu se opresc şi nu au început aici.                                                                                                        ...

Moto: "Prin miriştile verii, ploaia aleargă precum o codană cu picioarele goale prin ograda copilăriei" (Vasile Sevastre Ghican)   Mereu te visez cum vii cu această pasăre pe umăr/ subţire şi lovită de piatra incultă a vânătorului deştept.../ iar eu stau pe marginea stângă a nopţii/ şi număr căderea frunzelor din copacul/ în care se mai văd câteva paie de cuib/ dar nu se mai aude cântecul/ şi nici chemarea puilor morţi de foame şi singurătate! Mereu te visez cum vii ...

De foarte multă vreme, o broască râioasă umblă/sare prin urbe, orăcăie-n sus şi-n jos, la deal şi la vale, persuasiv şi direct proporţional cu interesele care o conduc pe abscisa şi pe ordonata cestui oraş doldora de negustori cumpliţi, cum ar zice un Barbu Nemţeanu trimis în timp să vadă care mai este pulsul cetăţii puse pe mers înapoi. Solzoasa/buboasa poartă mască de om şi-i însoţită de o zeloasă şi vrednică suită de broscoi şi burateci mai mari şi mai mici, � ...

Se-ntoarce acasă (odată) cu Luna, s-aşează pe prispa de cimbru bătrân... (ce apă adâncă mai are fântâna, şi-n ciuturi ce lacrimi cu miros de fân!)...   Îşi şterge obrazul cu palma sărată, se uită pe drumul de dinspre copii, dar nici o scrisoare nu vine la poartă... (ce mare e Luna în ochii pustii!)...   O candelă veche aprinde sub grindă, în colţul păzit de-un păianjen secret... şi-ncearcă s-adoarmă...şi pururi colindă, şi-mi spune s-aud şi să văd şi să cr ...

Cum să creadă, sărmana Fetiţă? Şi cum să credem când ştim prea bine că, în urmă cu patru luni, Jeep(ul) cu baragladină la volan a făcut-o praf şi a dispărut hohotind şi blestemând în/spre laboratoarele şi în/spre cotloanele mizerabile ale psihopatiei umane? Nici măcar o secundă nu s-a dat jos să vadă ce a fost în stare să facă. Nici măcar o clipă nu a coborât din apele mâzgoase ale indiferenţei, ale infatuării...aşa, să încerce să regrete, măcar de sanchi!. ...