Hodorogul de la Tirighina şi sconcsul din autobuz

Marți, 08 Septembrie 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Hodorogul de la Tirighina nu-i alt ceva (alt cineva) decât un fel de replică vie, ne/reuşită şi ne/autorizată a Gânditorului de la Hamangia. Acesta din urmă-i o ceramică despre care ştie tot gălăţeanul unde a fost descoperită şi cu se ocupă. Cel dintâi va să fie ceramică într-un viitor ne/sigur, chiar dacă nu va rămâne să fie „săpat” în coasta castrului de lângă Bărboşi. Deocamdată, pentru că nu are şi nu vrea să aibă încotro, (se) ocupă cu „Divina Trag ...
De când aşteaptă să te-ntorci acasă, stă numai la fereastră, negreşit…!… A vrut să plece după tine, doamnă, însă-i legat de loc şi-mbătrânit! De loc legat, de mod legat, de vreme, dar şi de timp…de timpul meu prea mult… nădăjduieşte şi tot cată-n zare, vorbeşte singur, plânge…şi-l ascult: am târnosit văzduhul şi ograda, trimite-o, dumnezeule, sunt gata!   Dă-i dezlegare şi trimite-o mâine… mâine, în zori, e ultimul târziu… uite, mi-mbrac ultima ...

Şi să nu crezi niciodată în fericire!

Luni, 07 Septembrie 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
"Când te însori, dacă te însori, trebuie să ai mare grijă, trebuie să fii foarte atent. Drumul căsătoriei se află foarte lung şi foarte greu. Deşi ţi se pare scurt şi uşor, nu-i deloc aşa. Deşi tu crezi şi zici că, strâmb fiind, are mai mult farmec, te înşeli. Drumul acesta nu-i colnic, nu-i cărare prin lanul de secară, nu-i potecă prin liziera cu ghiocei. De când e lumea şi pământul, acest drum se află foarte întortocheat, plin cu obstacole de tot felul, plin cu s ...
Şapte ani la Leagănul de Copii din Galaţi  A fost odată ca Totdeauna...un copil frumos ca un fluture. Sau...(invers, însă la fel de miraculos)...un fluture frumos ca un copil. Un alt fel de făt-frumos, pot să zic. Nu din tei, nu din lacrimă, nu din întâmplare...ci, pur şi simplu, din voinţa lui Dumnezeu. Şi nu un fluture de ivoriu, de diamant, de inox, de platină...ci din carne şi oase, adică biodegradabil, cum îi stă bine celui care ştie de unde vine şi unde pleacă Veşn ...

Sunt iarbă până unde a ostenit Lumina

Sâmbătă, 05 Septembrie 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
În fiecare zi, cam la aceeaşi oră, îl văd trecând spre Cimitir, prin dreptul fostului Bandajatul. Trece cu pas vioi, puţin aplecat către faţă, cu haine sărăcăcioase şi cernite, c-o desagă pe umăr, cu părul lung până la omoplaţi. Şi scoate fum. Mult fum de tutun ieftin. Nici de-al naibii nu dă ţigara dintre buze. O aprinde şi-o ţine aşa...trage din ea continuu...zici că-i burlan de locomotivă clasică. După cât îi de hotărât, se duce undeva, la sigur. Îl opresc ...

Răpciune (re/dare de samă)

Sâmbătă, 05 Septembrie 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Nu pot să-ţi spun că are ochiul umed cuvântul meu în formă de Ion, şi sufletul uscat, dar nu mă-ncumet să-i cer (la Cer, la Iad ori la Amvon)   vro îndurare, vro lumină-n Cale, vrun gând senin pe ţărmul vrunui vis...!... Ce singur-cuc...(ce aripi inegale!)... zboară naiv, prin sânul manuscris!   Scris şi citit cu genele-nclinate pe-un sfânt pastel rămas necunoscut când Mama ta năştea Eternitate şi Mama mea dădea frumos la Crud,   când omul era om şi fiara – fiară, ...

Două zile de umblare pe urmele paşilor pierduţi (XIV)

Sâmbătă, 22 August 2015 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Da... mă latră un câine! Şi pe Tonitza-l scheaună! Pe Maica n-o latră! Ne spune că-l cunoaşte! Ne spune că se numeşte căţelul pământului! Şi-i de dinaintea lui Dumnezeu în această împărăţie! Şi în alte împărăţii! Da... căţelul pământului se aude! Tăcem! Îl ascultăm! Parcă latră anume! Parcă lătratu-i cu vorbe clare! Cu articulaţii limpezi! Mi se zburlesc pletele! Pentru că-n glasul câinelui disting o minune a liricii universale, a mentorului meu, poetul i ...
Te salut, prietene de pe bulevardul Libertăţii, unde am stat şi eu, pe unde am mers şi eu şi am învăţat că „niciodată” nu-i „nici o dată”, ci un fel de „continuu”, un fel de „mereu” privit dinspre partea cealaltă a sufletului tău, când partea aceasta se face partea cealaltă şi când toate sunt înalte, adânci, sacerdotale: şi la greu, dar şi la uşor, şi la bine, dar şi la rău, şi la câştig, şi la pagubă, şi la deal, şi la vale! Te salut, prietene di ...

Miozotis (nimic nou despre uitare)

Vineri, 21 August 2015 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
De mult n-a mai venit la mine zeul... şi ştie unde, cât şi cum l-aştept să bată-n poartă şi să bată-n geamuri, să-mi suie resemnarea-n ochiul drept, şi-n ochiul stâng să-mi suie împăcarea cu gândul şi cu sufletul, cu tot ce-am lăcrămat naiv, până iubirea mi-a dat în dor, şi amăgirea-n rod!... O dată a venit... la începutul iluziei că sunt, că mi s-a dat secunda sacră a eternităţii, dreptul de-a-mi trece moartea pe curat, dreptul de-ai spune zeului în faţă: ...
Aşa, ca dintr-un somn frate cu moartea, mă şterg la ochi... şi nu-mi vine să cred ce nu mai... văd! În afară de Muma Pădurii şi de Tudor Tonitza nu zăresc nimic! Şi doar n-am dormit, ca să-mi justific ipoteza că a fost un vis! Atunci, unde sunt ceilalţi? Unde au dispărut? De ce s-au ascuns? E o farsă? A fost adevărat? Oare cine se joacă dea-a realul/abstractul, de-a fuga din sferă, de-a fuga din cub? Nu cumva sunt cel ce nu-s? Nu cumva nu-s cel ce sunt? Oare cine se ţine de ...
Pagina 52 din 63