Ce auzi în troleibuze, în plimbare, între blocuri.../ decât searbede discuţii despre sex, „sarmale reci”? - N-au habar că şansa moare, că se programează şocuri/ şi că se politizează soarta vinului în beci!/... Patru rândunici pe sârmă am... că am furat o sârmă/ să mă spânzur de-o Idee, să mă leg de-un Suflet blând.../ însă am văzut că numai Dumnezeu Este la cârmă... şi – de-atâta venerare – nu mai ştiu să cred că Sînt!//
[oare unde-o fi „Balada”? „Rapsodia Românească”?/ oare unde stă „La steaua”? unde-o fi „Memento mori”?/ oare unde-s „Moromeţii” să dezlege şi să pască/ Rosinante, să repare Timpu-n aripile Morii?// unde-i îngerul Nichita, să „întrebe întrebarea”?/ unde-i hâtrul Ioanide, visător fără greşeală,/ să ne-nveţe cum că pâinea din Moldova şi candoarea/ moldovenilor înseamnă mas la schit şi-n catedrală?]//
[în Moldova poeziei ziua-i cât o săptămână,/ mor poeţii în picioare sprijinindu-se de Lună!/ sângerează ca o rană visul prinţului Levant,/ în păduri necunoscute mor mistreţi de diamant!/ facă-se ca mâine astăzi duminica viitoare/ în Moldova explodează ouă de privighetoare!/ se aglomerează lacrimi între Cer şi Infinit...!/ orbul mângâie distanţa de la Pâine la Cuţit!]//
[vine iarna peste mine, cu şenile de zăpadă;/ iată, crucea intră-n mine subţiindu-se de ploi;/ am trecut de primul viscol, care-a vrut să mă revadă,/ şi am auzit strigându-şi teiul frunza înapoi!// lunecărilor de sănii le sunt îngerul aproape,/ oameni cu veşminte albe văd iubindu-se în ger;/ mi-este cald de-atâta viscol, simt că nu mă mai încape/ haina mea rămasă nouă de pe vremea lui Homer!// vine timpul şi răstimpul să mă-ntrebe întrebare:/ viaţa este o greşeală? moartea este o erată?/…mi-este cald de-atâta viscol: simplu hoţ de respirare!/...trece iarna peste mine, cu şenile de zăpadă!]//
Dacă urmăreşti (vreodată) cum XY îşi expune/ limba lui de două sexe, vei găsi că e un Semn/ al rămânerii Acolo, unde soarele Apune/ după ce şi-a dat obolul unui Răsărit de lemn!...Dacă nu, urmează-ţi clipa, adulează-ţi Mascaraua,/ fii nenorocit (dar sincer) cu-n trişor kaghebesept!/... Doamne, iartă-mi ignoranţa: încă n-am ajuns la Steaua/ care-mi luminează noaptea zilelor lăsate Drept!//
(Publicitate: „Năpustiţi-vă! Pentru sănătatea dumneavoastră, numai şi numai din magazinele Ministerului Psihologiei Naţionale puteţi cumpăra Salam şi Vijelie! Năpustiţi-vă!”)
