Tocmai s-au scos la mezat câteva case de patrimoniu din „zona zero” istorică a Galaţiului, dar cumpărătorii se cam codesc: pe lângă că va trebui să investească mult şi în reabilitare, a uneia dintre clădiri cel puţin, costă de peste trei ori mai mult decât ce a reuşit să negocieze o primărie de comună din Covasna pentru un castel! Cu ajutorul Consiliului Judeţean, care a şi cofinanţat proiectul european de reabilitare, castelul grofului castelul Mikó de la Olteni, construit la 1827 pe temelii romane, a ajuns muzeu, iar râul - folosit la canotaj. Chiar, de ce n-ar cumpăra administraţiile locale/judeţene clădiri pe care le poate şi reabilita cu fonduri europene? Şi de ce nu, ca la Constanţa (tot în România!), o regată şi întreceri nautice de vară pe enorma lăţime a Dunării la Galaţi? De ce nu extinderea de distracţii peste Dunăre, în parteneriat cu vecinii?
Oportunitatea scoate la vânzare comori de istorie la preţ de ruine. Văd că autorităţile locale se uită cu interes şi spre misterioasele (dar existentele!) hrube, exploatate deja în alte oraşe istorice.
Aştept cu bucurie anunţatele pieţe publice cu monumente, urmează şi deschiderea arhitecturală a intrărilor în oraş, noua Primărie s-a inaugurat cu două fresce. Dar parcă aş mai adăuga niţică frumoasă „nebunie”, care să ne scoată în ochii călătorilor, fiindcă ieşind din Hotelul „Blue Danube”, un francez m-a întrebat unde să caute… Centrul! „Altă întrebare!”, am fost tentat să-i răspund... Spaţiile noastre verzi nu au verticală, modernizarea Parcului Eminescu nu-l va izola de zgomotul circulaţiei, poate prin garduri vii, m-am săturat de „brazi” tronconici, roşii, şi de îngeri macabri în iarna parcului! Cu câţiva ani în urmă, m-am bucurat să văd cum episcopul, pe atunci, de la Dunărea de Jos, mi-a îmbrăţişat propunerea ca, în „oraşul Sfântului Andrei”, lumina – simbol şi al Credinţei, putea face noaptea pe cer un X uriaş, din proiectoare - crucea Sfântului Apostol. Neobişnuit şi ieftin. Propuneri „ciudate” mai pot veni. Că tot am intrat în Centenar, deasupra fostei Pieţe Regale, acum rebotezată tot aşa, dar fără impunătoarele clădiri d´antan, ar putea fi ancorat (deci fără soclu care să încurce vederea ori circulaţia şi lucrări grele) un zeppelin cu heliu, precum cel care arunca primele bombe ale războiului asupra Prefecturii, la 22 decembrie 1916…
