Nu ne putem plăti impozitele şi nici ratele la bancă. Avem datorii la stat. Mii de firme dispar de pe faţa pământului, graţie impozitului forfetar, născut din mintea unor guvernanţi orbi, surzi şi bâlbâiţi. Spitalele sunt în colaps, să avem grijă să nu ne îmbolnăvim zilele acestea, anii aceştia, în viaţa aceasta. Nu mai avem bani pentru medicamente, pentru şcoli, pentru cultură.
Viaţa noastră s-a manelizat, eroii noştri sunt adrieni-copii-minune, Vali-vijelie, subiectele de ştiri se învârt în jurul mega-nunţilor ţigăneşti cu euro aruncaţi în loc de confetti şi nu se întreabă nimeni dacă oamenii ăştia care fac paradă de tone de aur atârnate de gât plătesc vreodată impozite. Şi da, sunt supărată pe ţara care ne tratează pe noi toţi ca pe nişte „chestii” care nu contează.
Contează însă – au ei grijă – votul fiecăruia dintre noi. Şi acest dezastru se întâmplă în Romania-care-bate-pasul-pe-loc. România în care nu avem autostrăzi – deşi până şi bulgarii au. În care viaţa decentă de tânăr este să aspiri la un apartament ANL, pentru care aştepţi 10 ani pe o listă pe care nu ai nici o şansă să ajungi pe un loc mai în faţă.
Şi în tot acest dezastru din viaţa noastră socială-financiară-naţională şi personală, PSD şi PD-L îşi rup oasele în direct pe posturile de televiziune. Se scuipă, se transformă în State de România, se înjură şi îşi dau sub centură, ce contează că milioane de români vomită şi nu mai suportă ţigăneala politică. Avem greţuri politice, provenite din declaraţii injurioase şi nu le putem trata cu nimic.
La ce ne folosesc toate cărţile pe care le citim? Toate şcolile pe care le-am făcut? Toate educaţiile pe care ni le-am asumat pentru a fi nişte cetăţeni destoinici, demni de ţara noastră?
Ne folosesc fix la nimic, în timp ce căscăm gura la meciul PSD-PD-L, în care un ministru este demis că are gura prea mare, un prim-ministru dur şi boc dă de pământ cu PSD, dar nici PSD nu se lasă, atacă în forţă în mijlocul terenului, miza e mare, ştim cu toţii, nu se poate marca decât o singură dată.
E un meci în care nu poate egala nimeni, nu există prelungiri, aşa că nimeni nu precupeţeşte nici un efort, ce mai contează nişte milioane de români?
Bineînţeles că avem păreri, că ni se face lehamite, că ni se derulează acelaşi spectacol pre-electoral. Nu avem oameni politici integri, cu discurs clar, adresat nouă, nu avem candidaţi care să ne cucerească, să ne câştige încrederea şi să ne facă să mizăm, să sperăm, să credem că poate ieşi şi pentru noi o rază de soare care să ne facă să vedem autostrada care ne-ar lega de civilizaţie.
