Câinele nu scapă de purici

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Ar intra cineva la circ ca să vadă… bărbatul cu barbă? Nu! Dar o femeie cu barbă este cu totul altceva, mai spectaculos, cam ca un guvern cu două capete care se mănâncă între ele.

Mâncătoria este veşnică pe meleagurile mioritice, cei care s-au pupat la putere se muşcă acum, însă momentul ales este unul tragic pentru o ţară care intră în iarnă – şi „iarna nu-i ca vara”, spunea un specialist în dezmembrări. Iarna cresc preţurile, creşte criza, cresc nervii, doar morţii ăia care au primit, aşa cum aflam ieri, medicamente gratuite de mii de lei, o vor duce la fel de bine.

PSD a fost umilit de preşedintele Băsescu, a fost umilit de premierul Boc, care „i-a comunicat” revocarea ministrului Nica. Dar pesemne că partidul lui Geoană n-a fost umilit destul de oficial, sau telenovela ieşirii de la guvernare, al cărei sfârşit se bănuia încă înainte de formarea Guvernului, mai are câţiva metri de peliculă de folosit! (N.A. Situaţia asta era la momentul când scriam acest material).

Premierul nu a respectat regulile unei coabitări, ce-i drept, atacate în presă de lideri social-democraţi, şi a revocat un ministru fără să anunţe asta în coaliţie. Pretextul poveştii cu autobuzele cu fraudiştii alegători nu era mai acidă ca altele, nici măcar nu a fost unul tare. Dar, după ce ameninţarea cu demiterea ministrului Andronescu nu i-a făcut pe oamenii lui Geoană să ţâşnească afară trântind, ofensaţi, uşa, nu trebuia scăpat noul prilej.

Dacă dl Nica, scump la vorbă ca ţiţeiul saudit la preţ, n-ar mai fi spus chestii acuzatoare până la alegeri? Iar ministrul Nica era şi mai bun de ţintă, fiind şi viceprim-ministru!

După ce a anunţat în eter demiterea, PD-L a aşteptat apoi ca social-democraţii să se enerveze. Deja, unii lideri cu lanţul mai lung, gen Vanghele ori Mazăre, s-au stropşit din prima la Boc şi la Băsescu. Iar Iliescu, pendulă cu libertate chiar şi în sânul partidului său, a pus de asemenea paie pe foc.

Dar miniştrii social-democraţi au mers totuşi ieri la şedinţa de Guvern. Un duel nu înseamnă numai ameninţări la posturi de televiziune: trebuie scoase, în direct, din teacă săbiile sau bricegele. Şi asta se poate numai faţă-n faţă. Nu s-au dus în coaliţie, dar au intrat în guvern de unde nu se puteau transmite discuţiile "elegante"  în direct.

Şi, în timp ce domnii şi doamnele care conduc ţara, împingându-şi vagoanele unii  pe şinele altora, se ceartă ca la uşa cortului, protestatarii ies în stradă, semn că niciunul dintre cele două partide nu a câştigat din chestia asta, sau că fiecare dintre ele a putut influenţa strada împotriva celuilalt. Chiţibuşurile avocăţeşti de pe la divorţuri se poartă acum în politică, dar asta nu ţine de foame!

Aerul unei noi Pieţe a Universităţii, care să ceară asanarea completă a mediului politic de mincinoşi, hoţi, ciocoi şi cameleoni pluteşte în aer. Cu toţii ne-am săturat să mai fim politicoşi!

Dacă ar avea şi ei datorii la bănci şi la întreţinere, plozi de hrănit, mame bolnave şi perspectiva şomajului, politicienii noştri ar trece peste orice orgoliu şi ar ieşi şi ei în stradă, la fel cu protestatarii care au pichetat miercuri sediile PD-L şi PSD din Capitală.

Cine a provocat criza? Cel care a aruncat, de la Palatul Victoria, piatra? Cel care i-a cerut desigur asta de la Cotroceni? Cei care nu au plecat imediat, cu demnitate, la afront?

Într-o căsătorie distrusă sunt, de regulă, de vină amândoi, chiar dacă unul pare mai vinovat. Şi partajul tot în doi se face.

Pentru politicieni contează însă doar cine va fi crezut vinovat de populaţie, cine achit adică nota de plată. Căci ştiu că treaba este deja groasă în economie şi nota va fi umflată în protecţia socială! Trec ele alegerile şi când o începe totul să cadă, pe gerul Bobotezii, reacţia explozivă a oamenilor cărora le-a ajuns cuţitul la os va fi greu de controlat. 

„Reformă”, „salvare din criză”? Nu! Doar un sistem primitiv de a provoca închiderea cât mai multor societăţi, de a face „economii” doar dând cât mai mulţi oameni afară, îngroşând numărul şomerilor întreţinuţi tot pe puţinii bani publici.

Criza politică actuală, că va fi sau nu rezolvată, seamănă cu  principiul nerodului care crede că, dacă moare câinele, măcar scapă şi de purici!

Citit 734 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.