Dacă un străin ar fi servit în toate hotelurile şi restaurantele din judeţ à la carte, tot nu va pleca de la noi cu amintirea vreunui specific local, ceva cu "ştaif" cultural cu care să se întoarcă acasă. Clientul va consuma în puburi cu nume americane ori italiene, întâlnind doar copii tehnologice realizate de patroni ce au muncit prin Spania sau Italia, de unde s-au întors cu expresoare moderne şi clanţe noi, să ne ia ochii. Turiştii străini nu vor fi momiţi şi pe viitor cu ceva specific gălăţean, măcar românesc. Cu ce să fascinezi? Elveţienii care au năvălit în Republica Moldova pe lungi vase de croazieră au fotografiat cu interes scene precum primirea cu colac împletit, cu dans popular, cu ulciorul de vin, fiind întâmpinaţi, cam clasic, cu primar şi şcolari în port naţional, chiar şi într-o simplă comună basarabeană, la noi însă nici n-au aflat ce merită fotografiat, unde să bea bere rece sau ce formaţii de dansuri grozave avem. Iar albumele sunt primite numai de oficialii străini, atunci când… pleacă definitiv. Elveţienii au întrebat în zadar (păi să spunem că trebuia să ştie româneşte?) unde or fi nemarcatele muzee sau vechi biserici; dacă avem aşa ceva…
Tot invocam folclorul pe care "îl vând" basarabenii: recent, o specialistă de la Ministerul Culturii, care de un sfert de veac culege şi conservă tradiţii populare şi, anul trecut, ne-a străbătut judeţul, alături de omologii de la Centrul Cultural, ne-a mărturisit franc: a fost prima dată în cariera sa când a întâlnit şi copii care, ce ruşine, nu cunoşteau nici măcar numele unor tradiţii locale! Iar un responsabil cultural (desigur, plătit), i-a spus bucureştencei să se întoarcă acasă: acolo nu era nimic de văzut! Specialista ne-a semnalat public şi dezinteresul autorităţilor, dar şi al oamenilor din sate, pentru conservarea patrimoniului nematerial! "Am întâlnit aici poate mai mulţi oameni care nu-şi cunosc propriul patrimoniu, decât în alte părţi ale ţării" - astfel ne… "decora" specialistul de la Direcţia Patrimoniu Imaterial a ministerului! Păi unde găsim noi un covor cu vechi motive populare locale (o, dar avem şi aşa ceva!), însă destul de mare şi destul de gros ca să ascundem sub el lipsa de interes real pentru salvarea şi promovarea reală, chiar exportarea a ceea ce trebuie şi mai poate fi salvat?
