De când PSD a plecat de la guvernare iar în teritoriu, mâna guvernului rămas s-a făcut simţită prin schimbarea prefecţilor, toată lumea a ştiut că tăvălugul politic va merge mai departe, către toţi directorii direcţiilor descentralizate.
Totuşi, unii mai creduli, printre care recunosc că mă aflam şi eu, au crezut că PDL nu va merge mai departe, schimbând directorii din plan local.
Că înainte de a tăia totul în cale, se vor gândi la buna funcţionare în plan local a instituţiilor respective, se vor gândi la faptul că, poate, apar nişte mici probleme când, de pildă, unele hârtii semnate de directorii de ieri sunt lovite, astăzi, de nulitate, doar aşa, pentru că acei directori au fost demişi între timp, peste noapte.
Poate că ar trebui să vă dau dreptate dacă îmi veţi spune că în prezent, partidele au ceea ce merită, adică haosul creat de legea – absolut idioată, după umila mea părere – privind numirile politice în instituţiile locale, că doar partidele au fost de acord cu această lege.
Numai că ceea ce în primăvară – când a fost adoptată ordonanţa de Guvern, semnată de PSD şi PDL – părea corect, adică directori politici care să aplice politica guvernamentală în teritoriu, nu mai pare la fel de corect acum, când cele două partide semnatare ale ordonanţei s-au despărţit şi fiecare merge pe drumul său electoral. Şi asta, în primul rând, din cauza grabei.
Dar ce spun eu? În timp ce noi vorbim despre probleme serioase, despre greve şi mitinguri, despre salarii mici şi condiţii proaste de muncă, politicienii se ţin pur şi simplu de nişte glume atât de nesărate, încât, dacă s-ar afla pe o scenă, ar fi daţi afară în huiduieli şi o ploaie de ouă stricate.
Nu ştiu ce senzaţie aţi avut dumneavoastră ieri, dar eu, când am văzut la televizor – că doar unde se face politica la noi?! – că primul ministru Emil Boc spune, pe un ton la fel de serios pe care anunţa efectele crizei, că poate, la Teleorman, este vreo epidemie şi că, în consecinţă, va cere detalii colegiului medicilor de acolo, eu, personal, nu am simţit decât că trebuie să spun cu voce tare: „Ce caraghioslâc!”.
Pentru cei care nu au urmărit subiectul, să îl explic puţin: prefectul de la Teleorman s-a plâns în videoconferinţă că directorii instituţiilor descentralizate nu îi dau ascultare, nu vin la muncă, nu răspund la telefon, pe motiv că s-au îmbolnăvit brusc şi se află în concedii medicale.
Normal că era vorba de directorii PSD care ştiu sigur că urmează să fie schimbaţi cu cei de la PDL şi care, ca ultimă armă de apărare, au intrat în concedii medicale, o poziţie din care legea spune că nu pot fi demişi…
Caraghioslâcul este şi că directorii aceia nu sunt bolnavi dar şi că primul ministru Emil Boc intră în acest joc bolnav cu adevărat şi reacţionează pe un ton serios, cerând anchete asupra presupusei epidemii.
Văzându-i cât sunt de serioşi, ai impresia clară că oamenii ăştia trăiesc într-o cu totul altă lume. O lume în care epidemiile izbucnesc pe motive politice şi în care nu mai este mult până când primul bolnav închipuit al ţării ne va sfătui să ne tratăm, aşa, preventiv… Ca să nu o luăm şi noi pe arătură.
Întrebarea este: în care din cele două lumi vrem să trăim? În cea în care împotriva bolilor închipuite ni se administrează tratament cu… promisiuni electorale? Sau în cea în care le putem ura tuturor politicienilor un sincer: „Rămâneţi sănătoşi!”?
