Am intrat în aprilie, o lună care este foarte posibil să se încheie cu o nouă și importantă provocare, trecerea concretă la formalitățile necesare pentru înființarea Clubului Sportiv Municipal, o entitate sportivă a autorităților locale, primarul Ionuț Pucheanu spunând că se dorește ca proiectul să fie supus votului la următoare ședință a Consiliului Local. Motivația, cel puțin la nivel declarativ, ar fi o mai bună gestionare a banilor alocați pentru sport și, totodată, o soluție adaptată la situația legislativă, una care să permită o finanțare mai consistentă. În linii mari, se dorește ca actualele cluburi din oraș să se mute sub tutela CSM.
Deocamdată, cel puțin până vor fi făcute publice detalii concrete, privesc cu multă reticență acest demers, mai ales că s-a vorbit mult în lumea sportului în ultima perioadă despre un aspect care nu-mi sună bine deloc: cine nu vine în CSM nu mai primeşte finanţare de la municipalitate! Brrr, e cam ca la naţionalizarea comunistă, pentru că este clar că toţi sunt dependenţi de finanţarea de la Primărie, iar cine nu o acceptă dispare din peisajul performanţei. Când se vorbeşte la greu despre descentralizare, mergem în direcţia inversă?
Totodată, mai este o problemă, nu toţi pot face acest pas, pentru că nu le permite regulamentul federaţiei, cel puţin aşa susţin unii jurişti în cazul fotbalului, unde este inclus şi futsalul: modificarea formei de organizare juridică înseamnă pornirea de la cel mai de jos eşalon, pierderea "locului" actual. În cazul SC Oţelul, este vorba şi de statut, unul gândit de aşa natură ca să împiedice dependenţa de cheful unui politician sau al unui investitor privat, tocmai ca trecutul recent, dureros, să nu se mai poată repeta.
Recent, municipalitatea din Cluj-Napoca a alocat pentru sport aproximativ 2.000.000 de euro, deci acolo se poate, s-au găsit soluţiii legislative. Oare chiar nu se poate fără "naţionalizare", dar cu un regulament de finaţare (îl aşteptăm de prea mulţi ani) pe criterii clare de performanţă, număr de echipe (inclusiv juniori), de sportivi legitimaţi, de costuri pe care fiecare club le are de acoperit?
Totuşi, nevoie de CSM ar fi. Spre exemplu, poate aşa, cu un alt management, s-ar salva echipa de hochei din drumul pe care a apucat-o de puţin timp, spre amatorism, posibil chiar desfiinţare. Ideal ar fi găsirea de variante legale care să permită şi acest CSM, dar şi finanţarea celor care rămân în afara lui. Ca să aflăm dacă e posibil, relansăm invitaţia către părţile implicate la o dezbatere, poate totuşi...
