1.104 oameni, mulţi dintre ei tineri, au fost ucişi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. În cei 28 de ani scurşi de atunci, România a făcut puţin spre deloc pentru a-i pedepsi pe cei vinovaţi. Acum, cu paşi timizi, Justiţia pare să aibă mână liberă pentru judecarea vinovaţilor.
Pe 13 aprilie, Administraţia Prezidenţială a încuviinţat ca Ion Iliescu, Petre Roman şi Gelu Voican Voiculescu să poată fi urmăriţi penal în Dosarul Revoluţiei '89, în legătură cu săvârşirea infracţiunii contra umanităţii. Avizul favorabil al preşedintelui Klaus Iohannis a fost dat ca urmare a unei cereri făcute, în acest sens, de procurorul general al României, Augustin Lazăr.
Pe scurt, procurorii spun că, în decembrie 89, nu a existat un vid de putere, aşa cum au lăsat să se înţeleagă cei care au preluat frâiele după executarea cuplului Ceauşescu. Cu alte cuvinte, violenţele şi urmările lor dezastruoase ar fi putut fi evitate, în mare parte, dacă Iliescu şi acoliţii săi ar fi dorit acest lucru şi ar fi dat ordinele necesare.
Chiar dacă cererea Parchetului General şi încuviinţarea preşedintelui Iohannis sunt paşi importanţi în acest demers, ancheta a început mult prea târziu pentru a mai putea vorbi de tragerea la răspundere, în adevăratul sens al cuvântului, a vinovaţilor. Timp de aproape trei decenii, democratul de faţadă Ion Iliescu, Petre Roman, Voican Voiculescu, precum şi restul celor responsabili de acele crime şi de deturnarea democraţiei încă în faşă au dus-o bine mersi şi continuă să o ducă astfel.
În tot acest timp, familiile celor ucişi au fost umilite constant de tergiversarea începerii anchetei. Nu cred că cineva poate înţelege pe deplin gravitatea situaţiei dacă nu a văzut durerea unei mame devastate de uciderea fiului ei. Aceşti părinţi nu şi-au revenit nici până în prezent, iar faptul că încă nu au aflat cine sunt criminalii copiilor lor este o crimă în sine.
Problema şi mai mare este că mentalitatea, corupţia şi ipocrizia foştilor comunişti, deveniţi peste noapte democraţi, nu au dispărut odată cu schimbarea gărzii politice. Chiar dacă Iliescu a devenit, între timp, subiect de bancuri pe Facebook, actualii politicieni nu sunt decât copiii săi ideologici. Prin ei, comunismul continuă încă să existe în România şi să ne decidă destinele.
