„După un interval de timp relativ îndelungat de la momentul presupusei săvârşiri a infracţiunilor, mijloacele procedurale aflate la dispoziţia organelor de urmărire penală sunt limitate şi nu oferă posibilitatea stabilirii unei situaţii de fapt probate, care să conducă spre tragerea la răspundere penală a persoanelor responsabile”. Aşa sună una dintre frazele din ordonanţa de clasare emisă de procurorul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Structura Centrală în dosarul „Aviasan 2”. Faptul că s-a decis clasarea, pe motiv că faptele nu există, nu îl putem comenta. Ştiu ei anchetatorii, care au avut acces la toate probele din dosar, de ce au luat această decizie. Dar putem comenta faptul că soluţia a venit la zece ani după ce a început ancheta penală în acest caz. Da, un deceniu a trecut de când DNA Galaţi a deschis o anchetă cu privire la terenul de aproape 40 de hectare de la Aviasan. Mai grav este faptul că au trecut cinci ani din momentul în care prima parte din dosar, „Aviasan 1”, a fost trimisă instanţei de judecată, iar disjungerea a bătut pasul pe loc la două structuri de parchet, respectiv DNA Galaţi şi DNA Bucureşti. În acest interval de timp, unii s-au apucat de politică, s-au şi lăsat de politică şi au revenit la meseriile de bază, alţii au ieşit la pensie, că, vorba aceea, viaţa merge înainte. Unii cred că au şi uitat că acest dosar mai există.
„Aviasan” este doar un exemplu din multele dosare care bat pasul pe loc la DNA. Vorbim de dosare cu nume grele din politică, care stau cu anii în sertarele procurorilor, în unele dintre ele intervenind şi prescripţia. Iar aici nu trebuie uitat un alt exemplu celebru, dosarul Microsoft.
Dacă tot vorbim de dosarele de corupţie instrumentate la diferite unităţi ale DNA din ţară, nu putem să nu remarcăm şi faptul că, în unele dintre ele, plângerile sau anchetele vizează fapte la fel de vechi ca şi dosarul „Aviasan”. Păi, după cum însuşi procurorul susţine, dacă trece „un interval de timp relativ îndelungat”, cum îşi mai face anchetatorul treaba? Ce probe mai găseşte el de la o dare de mită care a avut loc în urmă cu zece ani? Greu de precizat.
Una peste alta, aşteptăm ca DNA-ul să îşi facă în continuare treaba, doar că sperăm să se mişte mai repede. Pe de o parte, pentru că la mijloc sunt destinele unor oameni, iar pe de altă parte, cu cât trece mai mult timp, cu atât este mai greu de dovedit o faptă. Sau, poate, în unele cazuri, pur şi simplu nu se vrea?!
