După două amânări, judecătorii de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au pronunţat joi după-amiază o primă decizie în dosarul lui Liviu Dragnea. Astfel, preşedintele Camerei Deputaţilor a primit o condamnare de trei ani şi şase luni închisoare, asta după ce doi dintre cei trei judecători din complet au anulat şi sentinţa de doi ani cu suspendare pe care liderul politic o are în dosarul „Referendumul”. Pe lângă această condamnare, cei doi judecători (al treilea fiind de părere că Dragnea ar trebui achitat) au decis să îi interzică, pe o perioadă de trei ani după ispăşirea pedepsei cu închisoarea, „dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat” şi „dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii”. De asemenea, magistraţii au stabilit că atât Liviu Dragnea, cât şi ceilalţi inculpaţi din dosar trebuie să plătească, în total, 108.612 lei prejudiciul adus DGASPC Teleorman, dar şi câte 5.500 de lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
În urma acestei decizii, care nu este însă definitivă, revine în atenţie o veche problemă: recuperarea prejudiciului. Deşi, cu siguranţă, prejudiciul stabilit în acest dosar este mult prea mic faţă de realitate, mai ales că cele două doamne au fost angajate opt, respectiv şase ani la DGASPC Teleorman şi, cu siguranţă, nu au avut salariul minim pe economie. Poate nu ar fi rău ca judecătorii să calculeze, în apel, cât au încasat cele două angajate, care nu prea au trecut pe la locul de muncă, să adauge şi inflaţia, dar şi nişte dobânzi, şi apoi să îi pună pe inculpaţi să plătească prejudiciul. Iar regula ar trebui aplicată în toate dosarele de corupţie, iar aici vezi dosarul ICA, în care Dan Voiculescu este acuzat de fraudarea privatizării Institutului de Chimie Alimentară. Că, până la urmă, după câţiva ani de închisoare, în care statul scoate din visterie sume importante de bani pentru confortul deţinuţilor, persoanele rămân cu averi colosale, iar statul cu paguba. Şi uite aşa, se mai inventează o taxă sau un impozit, pe care tot omul cinstit le plăteşte. Apropo, dacă tot se modifică atât legile justiţiei, nu se gândeşte nimeni să introducă şi confiscarea extinsă a averilor celor condamnaţi pentru fapte de corupţie?
