România trece, în prezent, prin cea mai gravă epidemie de rujeolă din ultimele decenii. În timp ce sute de noi cazuri de îmbolnăviri sunt raportate, în fiecare săptămână, autorităţile responsabile cu găsirea unor soluţii tergiversează, în mod aparent inexplicabil, luarea unor măsuri pentru limitarea consecinţelor acestui flagel.
Peste 15.000 de români, cei mai mulţi dintre ei copii, s-au îmbolnăvit de rujeolă, începând cu anul 2016. Tributul plătit actualei epidemii constă în 59 de decese.Doar săptămâna trecută au fost confirmate 83 de noi îmbolnăviri. Virusul care provoacă pojarul, denumire sub care rujeola este mai bine cunoscută în România, este deosebit de contagios.
În lipsa vaccinului necesar pentru crearea imunităţii, copiii şi adulţii, deopotrivă, sunt fără nicio barieră de apărare în faţa acestui germen. Problema nu constă însă atât în îmbolnăvirea propriu-zisă, ci mai degrabă în complicaţiile pe care mulţi pacienţi cu rujeolă le dezvoltă. Unele dintre complicaţii pot cauza sechele pe termen lung, iar altele pot duce chiar la decesul bolnavului, lucru care s-a şi întâmplat, de altfel.
Actuala epidemie nu ar fi fost posibilă dacă mii de părinţi prea comozi pentru a studia problema în amănunt nu ar fi decis să refuze imunizarea copiilor. În aproape egală măsură însă, situaţia a fost înrăutăţită şi de lipsa repetată a vaccinurilor aşa-zis obligatorii din cabinetele medicilor de familie, din cauza sincopelor de aprovizionare cauzate de activitatea defectuoasă a Ministerului Sănătăţii. Mult trâmbiţata lege a sănătăţii zace, de un an de zile, în sertarele Camerei Deputaţilor, după ca a fost aprobată de Guvern şi votată în unanimitate în Senat. Acest act normativ ar permite un control mai bun al situaţiei vaccinărilor obligatorii. Cum agenda celor mai mulţi dintre deputaţi este însă probabil ocupată până la refuz cu rezolvarea problemelor de natură penală ale liderului lor, orice alte proiecte fundamentale pentru societatea românească par abandonate, pe termen nedefinit. Şi nu este vorba doar de legea vaccinării, ci şi de cea a transplantului sau a malpraxisului.
