Vestea că turneul de box "Centura de Aur" va avea loc la Galaţi mi-a generat o stare de entuziasm, pe care nu mi-o puteam explica decât prin prisma unei amintiri tot mai vagi, din anii copilăriei: o finală a "Cupei României" pe echipe, câştigată de ai noştri, parcă cu Farul Constanţa, cu tribuna Sălii Sporturilor arhiplină, vuind. Ce timpuri!
Mi-a trecut repede, entuziasmul fiind alungat brutal de crunta realitate. La Patinoar, s-a boxat cu tribunele aproape pustii, doar la gala finalelor venind câţiva spectatori, cam 200. Posibil de la slaba popularizare a turneului. Noi am încercat să-l mediatizăm cum se cuvine, însă ne-a fost foarte greu. Ca exemplu, cu o singură zi înaintea primelor meciuri, ne-am chinuit vreo trei ore să aflăm măcar din ce ţări vin pugilişti - toţi din Europa, deşi într-un comunicat de presă ni se pomenea de SUA şi America Latină - iar o conferinţă de presă s-a organizat abia în penultima zi a competiţiei.
Cu ce am rămas după "Centura de Aur", dincolo de imaginea dezolantă a tribunelor goale? Cu aceeaşi realitate cruntă de care avem parte de mai bine de zece ani, cam de când Cristi Ciocan trecea la boxul profesionist. Dintr-un centru pugilistic considerat cândva de specialişti cel mai puternic din ţară, nu a mai rămas aproape nimic. În urmă cu aproape trei decenii erau în Galaţi peste opt cluburi cu secţii de box, fiecare cu propria sală de antrenament, zeci de antrenori şi sute de pugilişti, dar s-a ales praful de tot. Acum, în oraş mai e doar un singur club unde se face box, un singur antrenor în activitate - Respect, Costel Burlacu! - şi nici măcar un singur sportiv legitimat care să fi trecut de vârsta junioratului! Puştii lui Burlacu au potenţial, ajung medaliaţi la Naţionalele de juniori, dar nu mai ajung la seniori, adică la boxul adevărat. Mai toţi se lasă pe la 16-17 ani, de înţeles atât timp cât n-au parte de motivaţie concretă şi realizează că boxul în Galaţi este sinonim cu a face foamea. E mare lucru dacă încasează de la CSM Dunărea într-un an întreg măreaţa sumă de 1.500 de lei. Nici nu prea mai au cu ce să boxeze, secţia a primit în ultimii trei ani doar 12 perechi de mănuşi!
Salvarea este aşteptată de la reorganizare, prin anunţata trecere a clubului Dunărea de la MTS la Consiliul Judeţean, aceasta fiind şi explicaţia neactivării boxului la noul CS Municipal. Măcar de s-ar întâmpla înainte ca maestrul Burlacu să ajungă la vârsta pensionării!
