În Liga Naţională de handbal masculin sunt patru echipe cu acelaşi nume, diferă doar oraşul, plus o alta cam la fel, doar inversate iniţialele. La feminin, erau şapte, una tocmai a sucombat, cea din Roman. De altfel, ultimul meci al echipei din Roman a fost la Galaţi, când s-a ajuns într-o situaţie inevitabilă date fiind coordonatele ecuaţiei: publicul încuraja echipa gălăţeană, scandând entuziast “CSM!”. Numele ambelor echipe ce se aflau pe teren!
La hochei, la primul meci cu Steaua, a fost o timidă încercare cu „CSM”, refuzată rapid de majoritate, care a reacţionat cu clasicul şi tradiţionalul „Dunărea”, cu care se identifică de prin anii ’70. Suporterii hocheiului gălăţean şi-au apărat şi păstrat astfel identitatea. „Nu pot, pur şi simplu mi se opreşte CSM-ul în gât”, îmi mărturisea unul dintre ei acea senzaţie pe care o simţisem din plin şi eu la handbal. Sună aiurea rău acest „CSM”, dincolo de faptul că este atât de comun, la fel ca în mai toată ţară, alături de anagrama SCM.
Cel puţin teoretic, în cazul hocheiului lucrurile s-ar putea reaşeza relativ uşor şi curând, dacă proiectul de lege privind trecerea cluburilor sportive din subordinea Ministerului Tineretului şi Sportului în cea a municipalităţilor va fi pus în aplicare. Astfel, vechiul CSM Dunărea va trece şi el la Primărie şi cel mai probabil se va ajunge la comasarea acestuia cu noul CSM, astfel că şi din punct de vedere juridic, oficial, se va reveni la denumirea tradiţională.
Nu este exclus ca şi la celelalte secţii, acolo unde nu este vorba de asocieri, parteneriate (cazul baschetului și al voleiului, unde Phoenix şi Arcada au rămas în numele echipelor), să se ajungă tot la Dunărea, de altfel chiar reprezentativ pentru Galaţi.
Cei din conducerea clubului Primăriei, cel puţin în discuţiile amicale pe această temă, au arătat deschidere, iar una dintre variante ar putea fi chiar iniţierea unui sondaj în rândul gălăţenilor, ca aceştia să aleagă direct ce denumire va completa actualul CSM. Întrebarea se pune, de ce, totuși, nu s-a gândit nimeni la situația asta dinainte, de pe când se întocmeau documentele necesare noului club. Poate fiindcă, din păcate, din toți iubitorii de sport din Primărie, niciunul nu s-a gândit că brandurile se construiesc în ani, uneori zeci de ani, și că nu mereu se poate inventa, din pix, un club care să se și trasforme rapid într-un nume?!
