Inspirându-se pesemne de la case mai mari, să-i zicem crema Galaţiului a găsit de cuviinţă s-o pună de-o petrecere cu ştaif şi papion de Centenar. Şi cum astfel decât la modul exclusivist, într-o instituţie publică şi pe banii statului?
Ecourile sărbătorii Centenarului se încăpăţânează să se mai facă încă auzite şi nu la modul foarte pozitiv. La adăpostul paradelor militare care au dezgheţat Galaţiul şi au scos lumea din case, un pic în umbra concertelor şi a bâlciului stradal agale tras de păr de la serbările oraşului, mai-marii urbei au pus-o de-o chindie pe care au încercat să o mascheze cu un pospai de transparenţă, menit mai degrabă să zăpăcească decât să lămurească tărăşenia. Tărăşenie care s-a pus în aplicare a doua zi după Centenar, într-una dintre cele mai somptuase edificii care ar fi putut găzdui un eveniment cu etichetă. De fapt, două, un Bal al Centenarului şi o Gală a Centenarului, evenimente planificate în acelaşi timp şi în acelaşi loc, Sala Mare a Universităţii "Dunărea de Jos" (instituţie de stat, nu-i problemă!).
Desigur că destinatarii celor 200 de invitaţii au fost triaţi şi selectaţi pe spânceană, organizatorii, respectiv Primăria Galaţi şi Fundaţia "Andreiana Juventus", având grijă să nu se strecoare nici măcar pe la ferestre vreun "mujic" care să strice "crema". Evenimentele, respectiv Gala care a constat în decorarea Sălii Mari cu drapele, tablouri şi basoreliefuri, şi Balul, o prea-cinstită şi adevărată petrecere cu mâncare, băutură şi muzică pentru urechi fine, adusă de la Chişinău, au fost cu circuit închis, foarte închis. Nici măcar mediatizarea post-factum a "galei", izmeneala neintrând în calcul, nu a fost posibilă. La fel de opace au fost cele două, ca şi sumele, finanţate de Ministerul Culturii printre miile de proiecte aprobate cu prilejul Centenarului. Că măcar de atât au putut beneficia şi românii, fie instituţii, fie ONG-uri, fie persoane fizice. De bani, dacă aveau idei destul de bune cât să pună Centenarul în valoare.
Ai noştri, se pare că atât au putut. S-o pună de un chef privat, în vreme ce mulţimea a tremurat la parade, iar cei mai rezistenţi au luat-o la pas prin fumul tarabelor cu mici de pe faleză. Măcar dacă luau exemplul celor doi gălăţeni, jandarmul Onofrei şi infanteristul Vlasie, care au marcat Centenarul printr-un proiect care, după umila mea părere, face cinste Galaţiului. Au alergat până la Alba Iulia, arâtând că unii oameni care cer bani pot să şi facă ceva, nu doar să-i cheltuie. Dar fiecare cu mintea şi Centenarul lui. Problema e că Centenarul trece.
