Despre droguri, numai de bine

Evaluaţi acest articol
(17 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Am participat săptămâna aceasta la Prefectură la o întâlnire dintre reprezentanţii diferitelor instituţii şi Centrul Regional de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog al Judeţului Galaţi, care a prezentat un bilanţ pe anul 2018. În statistici, stăm un pic mai bine decât anul trecut. În 2018 sunt ceva mai puţini tineri care au ajuns la urgenţe din cauza drogurilor, decât în 2017. Dar avem de două ori mai multe astfel de cazuri decât în oraşul vecin, Brăila, şi de patru ori mai multe decât în Focşani. Şedinţa era să se încheie cordial cu strângeri călduroase de mâini. Dar cineva a lansat ca din senin afirmaţia că autorităţile locale nu prea alocă fonduri destinate prevenirii şi combaterii consumului de droguri. Culmea e că reprezentanţii autorităţilor au fost de acord că nu sunt bani pentru acest capitol. Dar nimeni nu a venit cu propuneri concrete pentru a face ceva în acest sens. S-a dat din umeri. Probabil, ne-am permis, pentru că în statistici stăm bine. Avem zero decese din cauza supradozei. Dar statisticile nu conţin faptul că astă vară un adolescent de la un liceu cu ştaif s-a aruncat de pe bloc, fiind sub influenţa drogurilor. Abia în anul de graţie 2019, cei de la Prefectura Galaţi au aflat cu uimire că în urbea noastră nu există niciun ONG care să se ocupe de tinerii care consumă substanţe psihoactive. O singură reprezentantă a unei fundaţii a avut acum câţiva ani şi o astfel de componentă, pe  lângă  altele, dar a fost nevoită să renunţe, pentru că s-au tăiat fondurile de la Consiliul Local. Cumva, cei prezenţi s-au spălat pe mâini. Nu e nici vina instituţiilor statului, nici a şcolii, ci a familiei. Însă familiile disperate care se confruntă cu aşa ceva nu au la Galaţi niciun centru unde să-şi interneze copiii care ajung dependenţi. După câteva zile de tratament la Spitalul de Psihiatrie, ei se întorc în familii şi recidivează în consumul de stupefiante. Se ştie că dependenţa se tratează greu. Este nevoie de zeci de şedinţe la psihoterapeuţi. Iar de decontat, se decontează numai zece. În condiţiile în care şedinţele de psihoterapie nu sunt la îndemâna oricui. De faţă era şi un reprezentant al unui alt ONG, care face voluntariat și ar vrea să deschidă şi un centru pentru tratarea dependenţelor, însă nimeni (nici măcar acum) nu i-a întins o mână sigură pentru obţinerea finanţării. Omul a venit cu o altă statistică, dacă tot vorbim doar de cifre, una deloc plăcută auzului: unul din patru liceeni gălăţeni e consumator. Vestea n-a cutremurat pe nimeni.

Citit 1326 ori Ultima modificare Vineri, 25 Ianuarie 2019 18:32

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.