Perioada 21-27 ianuarie este dedicată celebrării Săptămânii Europene de Prevenire a Cancerului de Col Uterin. În România, țară aflată pe primul loc în Europa la mortalitatea cauzată de acest tip de cancer, prevenția, primară și secundară, este doar un termen pe care autoritățile îl folosesc în mod formal.
Anual, în jur de 4.000 de românce primesc diagnosticul de cancer de col uterin. Cele mai multe sunt femei tinere, din categoria 20-50 de ani, iar aproximativ 2.000 dintre ele sunt răpuse de boală. Astfel, cinci românce tinere mor în fiecare zi din cauza unei boli care ar putea fi prevenită. În ciuda acestor tragedii, statul român nu ia nicio măsură concretă pentru a reduce din amploarea problemei.
Culmea, în urmă cu 11 ani, începusem cât se poate de bine. Alături de alte câteva țări, România era printre primele care introducea vaccinarea împotriva HPV - virusul care provoacă boala. Pornită cu cele mai bune intenții, campania de vaccinare din 2008 s-a transformat rapid într-un eșec de proporții, din cauza unor informații false dar bine țintite în legătură cu siguranța acestui vaccin. Drept, consecință, cancerul de col uterin continuă să distrugă anual mii de vieți în România.
Printr-o campanie susținută de vaccinare împotriva HPV, incidența bolii ar scădea semnificativ în doar câțiva ani. Aceasta este ceea ce numim prevenție primară. Există însă și o prevenție secundară, care constă în efectuarea testului Babeș-Papanicolau. Depistat din timp, cancerul de col uterin este vindecabil în peste 90 la sută din cazuri. Această diagnosticare, încă dinainte ca boala să dea simptome, se poate face simplu tocmai prin testul amintit. Faptul că jumătate dintre româncele diagnosticate pierd lupta cu boala arată faptul că nici prevenția secundară nu funcționează așa cum ar trebui, în ciuda unui program național desfășurat încă din 2011.
Australia, țară în care cele două tipuri de prevenție au fost implementate cu succes, a anunțat deja că va scăpa în totalitate de acest tip de cancer în următorii 20 de ani. Așadar, acesta este un exemplu clar că mii de tragedii individuale și familiale pot fi evitate prin aplicarea unor măsuri susținute și bine gândite. Pentru a ajunge în acest stadiu, însă, avem nevoie de politici urgente de sănătate gândite pe termen lung și de alocarea banilor necesari desfășurării lor.
