Scandalul continuă

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Votul nostru pentru preşedinte s-a transformat într-o luptă surdă. Care pe care. Portocalii şi roşiii. Băsescienii şi geonarii. Adepţii unui singur om şi cei ai unei coaliţii.

O mare de oameni care şi-au irosit forţele într-o dispută bazată pe declaraţii pompoase şi promisiuni răsuflate, pe dezvăluiri de demult sau pe revelaţii imediate.

Acum, după scorul strâns şi învinuirile la scară naţională, toată lumea bănuieşte pe toată lumea şi tensiunea mutărilor viitoare pe tabla de… table, nu de şah, a politicii taie răsuflarea partizanilor unei tabere sau alta.

Până la aceste alegeri, eu cel puţin, mai puteam spune că în România se duce lupta noastră, a celor care cred în ceva ce înţeleg, documentează, demonstrează, probează şi pot pune o piatră la temelia unei speranţe.

Acum, pentru prima dată în două decenii de originală democraţie, am înţeles că e doar lupta lor. Chiar dacă procentul participării la vot a fost copleşitor, faţă de lehamitea anterioară, chiar dacă unii şi alţii au făcut proiecte sau au avansat teorii, eu n-am mai simţit că fac parte din bancul electoral.

Nici unul dintre cei doi candidaţi nu mi-a trezit  încrederea. Am votat, dar fără speranţa şi încrederea de odinioară. E doar un vot printre atâtea altele, în talerul unei balanţe aproape perfect proporţionate.

România s-a despărţit în două bucăţi aproximativ egale, dar nu democratic şi inteligent, nu calm şi raţional, ci cu insulte, acuze, lovituri sub centură şi suspiciuni la tot pasul.

Nu mai ştie nimeni care e dreapta şi care e stânga, cine cu cine are înţelegeri sau afaceri, cine minte şi cine spune adevărul.

Dacă ar fi să te raportezi doar la ultimele declaraţii, care au şi înclinat talerul balanţei, ţara este, de fapt, condusă, de ani buni, de Sorin Ovidiu Vântu, cel care s-a întâlnit cu Băsescu prin parcări, i-a chemat la ordin pe preşedinţi şi acum l-a relaxat pe Geoană exact înaintea turul doi.

Apariţia lui Patriciu, şi a altor „baştani” ca el, în acest joc secund al banilor care se tot scurg prin diverse buzunare, mereu aceleaşi, nu face decât să întărească senzaţia de teatru absurd, în care protagoniştii, indiferent de tabără, îşi văd liniştiţi de afacerile personale, pentru care România reală e doar un decor de carton.

Cu tot respectul pentru alegătorii din ambele tabere, viitorul lor, al nostru, nu avea cum să sune bine, indiferent cine ar fi câştigat.  Şi nu sună nici acum, când un partid fără majoritate parlamentară are pâinea şi cuţitul cu care nu se ştie ce va putea face.

Circul continuă, scandalul e în toi şi va lua proporţii sărbătoreşti, că tot vine Crăciunul. Bietul nostru Moş îşi va târî sacul peticit prin colţuri adumbrite de sărăcie şi nevoi, imun la dezbateri şi neputincios la orgoliile dezlănţuite ale puterii, hotărâtă să-şi facă pârtie în calea unui viitor care să-i aparţină.

Pentru că nu mă îndoiesc de tenacitatea cu care fiecare partid îşi va negocia soarta, pentru că mă aştept ca cei care îl înjurau ieri pe unul să-l părăsească pentru altul, iar dacă nu o fac să vedem din nou muşchii naţiunii încordându-se în alegeri anticipate.

Singura necunoscută în acest timp al relelor ce ar trebui să devină lucruri bune, dar n-au cum, este cine va mai munci în România tuturor posibilităţilor, pentru ca anul viitor să nu ne prindă umblând hai hui pe străzi după un codru de pâine?

Pentru că politica, stimaţi cititori, nu poate ţine de foame.

Citit 946 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.