Ne stârnesc autosugestia, ori chiar vine o creştere economică în Europa (deci, şi pe la noi)? Să văd ce zic experţii: citesc acum în Ziarul Financiar: "Miniştrii de Finanţe şi guvernatorii băncilor centrale au finalizat sesiunile de primăvară ale FMI şi Băncii Mondiale într-o atmosferă pozitivă, afirmând că în următoarele luni creşterea economică probabil se va consolida, iar perspectivele pentru 2020 vor fi îmbunătăţite". Văleleu, să înţeleg că iar… ne vom împrumuta extern? Ei, şi ţări mai bogate se împrumută, vorba aia, ca să treacă iarna. Însă, la noi, "Ministerul Finanţelor nu publică decât un comunicat după ce împrumutul a fost derulat", ca să nu ne batem capul unde merg banii - observa în octombrie trecut Radio France Internaţional. În anii de creştere economică, "între 2011 şi 2018, România a produs un deficit bugetar de 27 miliarde de euro"! Atunci, feri Doamne de atâta creştere economică! În aprilie 2017, Digi 24 observa că "în doar trei luni şi jumătate de guvernare PSD-ALDE, România s-a îndatorat cu aproape 4,7 miliarde de euro".
Reprezentanţa Comisiei Eropene la Bucureşti publica în februarie: "Creşterea economică s-a accelerat în România, în 2017, PIB-ul real fiind estimat să înregistreze o cifră record în perioada post-criză - 6,7% creştere. Principalul motor al creşterii a fost consumul privat, sprijinit indirect de reducerile de taxe şi creşterile salariale din sectorul public şi privat". Cu alte cuvinte, dacă mănânc mult, cumpăr mult, deci sunt mai patriot. Cum majoritatea celor de-ale gurii, cu excepţia trompetelor, fluierelor şi muzicuţelor, ni se bagă pe gât din ţări europene, se cheamă că, achiziţionând produse fără să mă uit la etichetă, în mod sigur sprijin şi draga noastră UE.
Am întrerupt căutarea prin ziare, căci tocmai m-a sunat cercetătorul Tudose Tatu, ca să-mi povestească cum, după o foamete cumplită în Iranda, înainte de Revoluţia de la ´48, Guvernul britanic a fost nevoit să-i oblige pe irlandezi să treacă pe mămăligă, căci grâul din ţările române fusese deja cumpărat şi mai rămăsese de exportat doar păpuşoiul cel gălbior. Atunci, au fost trimişi în umeda Irlandă şi nişte moldoveni - cum am spune azi experţi FAO în alimentaţie - ca să-i înveţe pe irlandezi cum să macine boabele aduse cândva în Europa din America de Columb şi cum să facă mămăliga. Mă gândesc deci că şi acum putem învăţa Europa: cum să mănânce mai mult, dacă nu mai bine, cum să haleşti patriotic şi european. Şi poate o să apucăm să vedem şi un război rece al conservelor.
