După „lupte seculare” care au durat câteva zile, liderii UE au reuşit, în cele din urmă, să ajungă la un compromis în ceea ce priveşte viitoarele funcţii de conducere din principalele instituţii europene. Nu a fost simplu, fiind vorba de schimbări la vârf din cinci instituţii, pe lângă Comisia Europeană, Parlamentul European şi Consiliul European, fiind făcute calcule şi pentru Banca Central Europeană şi Înaltul Reprezentat UE pentru Afaceri Externe şi Politici de Securitate. La mijloc nu au fost numai interesele particulare ale celor 28 de ţări membre (dacă încă mai punem la socoteală Marea Britanie), ci şi interesele marilor familii politice europene.
Una dintre primele concluzii de după anunţarea rezultatelor negocierilor a fost aceea că sistemul „primului candidat” (Spitzenkandidat) prezentat de partidele politice în alegerile pentru Parlamentul European drept instrument de bază pentru desemnarea şefiei Comisiei Europene a fost total ignorat. Frank Timmemans, din partea socialiştilor, şi Manfred Weber, din partea popularilor, erau principalii aspiranţi, însă nici unul dintre ei nu a reuşit să genereze un consens. Este doar unul dintre primele efecte ale unor rezultate europarlamentare ce dau un tablou politic mult mai fărâmiţat. În final, două nişte nopţi albe, pentru preluarea şefiei Comisie Europene a fost propusă Ursula von der Leyen, creştin-democrată, o apropiată a Angelei Merkel. S-a respectat astfel algoritmul politic la nivel de partide, dar pe de altă parte se vine în faţa alegătorilor europeni cu un candidat care nici măcar nu a intrat în cursa electorală europeană! Asta în condiţiile în care în UE se doreşte o mai multă legitimitate la nivelul instituţiilor comunitare.
Demn de remarcat este şi că Franţa şi-a adjudecat, prin Christine Lagarde, preluarea conducerii Băncii Central Europene, prin urmare, nu va mai fi la fel de vocală în alte chestiuni, precum funcţia de… procuror şef la Parchetul European, unde Parlamentul European o susţine pe Laura Codruţa Koveşi. Desigur, după cum se ştie, nu toată lumea din România e încântată de o asemenea perspectivă, dar multe s-au schimbat nu numai pe scena politică europeană, ci şi pe cea dâmboviţeană. Dar asta este deja o altă poveste…
