Nu avem nici pâine, şi nici măcar circ

Evaluaţi acest articol
(25 voturi)

Mă uit cu jind la oraşele din ţară, unde administraţiile locale nu numai că se îngrijesc de peţitul investitorilor, astfel încât locuitorilor să li se asigure pâinea cea de toate zilele, dar au grijă să nu le lipsească nici circul. Şi mă refer aici la condiţii de calitate pentru distracţia populaţiei, nu la circul politic ieftin. Că de ăsta avem cât nu putem duce.

Recent m-am nimerit la Sibiu, în perioada Festivalului Internaţional de Teatru. Că am avut şi eu aceeaşi senzaţie pe care au avut-o, bănuiesc, şi alţii, că cele două oraşe Galaţiul şi Sibiul fac parte din ţări diferite, e inutil să vă mai spun. M-am plimbat două zile pe străzile oraşului în sărbătoare, pentru că asta este acel festival de teatru pentru sibieni, o sărbătoare, şi am avut sentimentul că sunt într-una dintre cele mai selecte ţări din lume. Şi la ei se vinde în stradă îngheţată, şi vată pe băţ, bere şi vin, şi alte mărunţişuri, şi la ei bântuie lumea grămadă şi într-o direcţie şi în alta, dar nu m-am intoxicat cu fumul de la mici sau alte delicatese pârpolite la jar, nu mi-a urlat muzica din toate direcţiile, la terasele deschise cu duiumul în calea trecătorilor. Nimic din kitsch-ul etalat la noi din plin cu asemenea ocazii. Doar tonete extraordinar de elegante, terase de unde venea în surdină doar zumzetul discuţiilor clienţilor, dar cu ploaie de petunii la fiecare umbrelă care ascundea mesele elegante scoase la stradă. Publicul, la spectacolele desfăşurate concomitent pe mai multe scene în aer liber, era în cea mai mare parte alcătuit din copii. Mulţi aduşi în cărucior, pentru că totul se desfăşoară cu eleganţă şi nu ţi-e teamă să scoţi un bebeluş în mulţime. Oamenii mari au înteles că un public bun se formează în timp. Nu vreau să intru în amănunte referitoare la câţi bani pune administraţia locală, cât vine de la Ministerul Culturii şi cât din fonduri europene, pentru organizarea celui mai costisitor eveniment cultural din România. Vreau doar să spun că uluitor este faptul că toată această distracţie a fost realizată cu voluntari. Voluntari care primesc, e drept, o diurnă modică. Anual, sute de sibieni vor să dea o mână de ajutor: din februarie până în mai, vin la cursuri săptămânal, după care dau examen şi, în urma selecţiei, rămân în jur de 200 de oameni pe baza cărora se face o asemenea minunăţie de eveniment. E drept că bani vin din mai multe părţi, dar nimeni nu-şi face probleme că sunt risipiţi de-aiurea. De-aia vin.

Citit 1658 ori Ultima modificare Joi, 04 Iulie 2019 18:48

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.