În timp ce educaţia sexuală în şcoli sau în familie este în continuare un subiect tabu în societatea românească, mii de tinere trăiesc adevărate drame în fiecare an, iar vocea lor nu răzbate dincolo de cadrul familial restrâns. Este vorba despre mamele minore, despre copiii care nasc copii. Doar anul trecut, arată statisticile, peste 17.000 de adolescente românce cu vârsta sub 19 ani au devenit mame. Este un număr similar cu populaţia municipiului Calafat, spre exemplu. Şi se întâmplă an de an.
În ciuda amplorii sociale a fenomenului, problema lipseşte practic, cu mici excepţii, de pe agenda politicianului român, fie el la putere sau în opoziţie. Cifrele date de Institutul Naţional de Statistică lasă să se ghicească, măcar în parte, dimensiunea acestei drame naţionale. Astfel, 3.657 de adolescente care nu au împlinit încă 19 ani sunt deja mame pentru a doua oară, 673 - pentru a treia oară, 63 au deja al patrulea copil, şapte au câte cinci copii, iar o tânără a trecut deja prin a şasea naştere.
Pseudoargumentele aduse de militanţii contra introducerii educaţiei sexuale ca disciplină de studiu în şcoli sunt de ordin moral. Nu îi învăţăm nimic pe copii despre un subiect care ne defineşte ca oameni, până la urmă, în cel mai intim şi profund mod cu putinţă. Îi lăsăm în schimb pe minori să găsească răspunsuri pentru curiozităţile pe care le au, în ceea ce priveşte sexualitatea, din cele mai dubioase şi greu de verificat surse. Aici este culmea ipocriziei în care noi, ca societate, ne complacem mult prea lesne.
Din lipsă de educaţie, în special, mulţi dintre noi se complac într-o mentalitate de ev mediu timpuriu. Aceiaşi războinici ai moralităţii nu au însă nicio tresărire atunci când află că multe dintre adolescentele-mame sub 19 ani au copii cu bărbaţi trecuţi de 65 de ani. Da, poate că dragostea nu are vârstă, însă fenomenul miroase deja a abuz şi a corupere.
Victime ale unei societăţi disfuncţionale, adolescentele-mame cad şi victime ale sărăciei. "Salvaţi Copiii" arată că jumătate dintre mamele cu vârsta sub 18 ani nu au fost niciodată la control ginecologic, ceea ce cauzează naşteri premature şi mortalitate infantilă la cote alarmante. Este un cerc vicios în care discriminarea duce la alte şi alte discriminări, în timp ce familia, şcoala şi instituţiile statului rămân prea adesea simpli spectatori.
