Salarizare pentru căţei

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Nebunia asta cu salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice ar mai putea ţine încă un mandat, pentru că face audienţă şi ţine electoratul treaz.

Ar mai putea fi discuţii, legi şi norme, instruiri şi explicaţii, dacă nu s-ar apropia data de salariu pentru prima lună a anului. Când buzunarele multor bugetari vor simţi o nevoie acută să aibă ceva în ele.

Iar rezultatul legiferării şi al economiilor preconizate în sectorul bugetar, după opinia mea, de-a valma, de actualul guvern, care fuse, se duse şi iată că s-a reîntors, este departe de a mulţumi pe cineva.

Sindicatele, chemate la negocieri sau măcar la discuţii abia după ce legea a fost votată, stau şi ascultă cu gura căscată ce li se spune şi nu-şi cred urechilor.

Multe dintre prevederile din contractele colective de muncă nu mai sunt operabile, din motive de lege sau de economie. Însă respectivele contracte există şi anularea lor, dintr-un condei, pare oarecum ilegală.

Coeficientul, vestitul coeficient, care stă la baza reglării unitare a retribuţiilor bugetarilor este, pentru 2010, acel 705 lei, adică salariul minim.

Ori tocmai baza asta este punct de pornire pentru restul grilei. Oricât ar căuta legea să asigure echitate şi coerenţă, aşa cum e scris negru pe alb, practic pare imposibil să măreşti leafa portarului de la 600 la 705 lei şi coeficientul cu pricina să nu se regăsească în leafa funcţionarului public printr-o mărire asemenea.

Ca să nu mai vorbim de sporuri, gradaţii, indemnizaţii de conducere şi alte alea, aflate într-un fel în lege şi în altfel în contractele de muncă… 

Dar poate că nu ştiu eu suficientă contabilitate şi nici legislaţie ca să mă hazardez într-o analiză temeinică pe această temă. Însă legea am citit-o şi cu atenţia stau bine.

Am găsit, la articolul 42, în această lege de anul trecut care se aplică anul acesta, prevederea înfiinţării Comisiei interministeriale de analiză, evaluare şi simplificare a cadrului legislativ, din care, tot conform legii, fac parte reprezentanţii mai multor ministere.

Că, la noi, când vrei să înmormântezi ceva, mai faci o comisie. Luând eu cu boldul respectivele ministere ale cabinetului Boc am descoperit că membrii poate se vor găsi, însă ministerele nu mai sunt aceleaşi.

Cel puţin două dintre ele nu-şi mai păstrează vechea titulatură. Este vorba despre actualul Minister al Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, fost Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi despre Ministerul Justiţiei, care a fost al Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Observaţi, gura păcătosului, adevăr grăieşte, adică am cam pierdut libertăţile cetăţeneşti pe undeva pe drum.

În fine, schimbarea denumirii implică şi oarece modificare a domeniilor respective, aşa că membrii de ieri nu ar mai putea fi cei de astăzi, ca să nu mai vorbim de faptul că legea cuprinde, puţin după promulgarea ei, aceste inadvertenţe.

De parcă n-ar fi aceiaşi susţinători ai ei prin scaunele ministeriale. Or, dacă de la o lună la alta, inclusiv la nivel formal, lucrurile se modifică, cum mai poţi pune bază pe legislaţia din România?

Cum poţi crede în articolele de lege, cu tot cu intenţiile lor nobile, care vorbesc despre nivel de pregătire, experienţă, răspundere în muncă şi alte chestii onorabile, de care nu mai ţine seama nici o avalanşă politică răsturnată din patru în patru ani, sau mai des, peste noi?

Cât despre salarizarea unitară, cu tot cu lege, instruiri pentru aplicare, reduceri şi nivelări, coeficienţi şi calcule, sunt sigură că ea va arăta într-un fel pentru căţei şi într-altul pentru dulăi.

Dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Dacă nu, mai aveţi foarte puţin până când o să aflaţi, că vine sfârşitul lunii.

Citit 790 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.