Voi, domnilor, care sunteţi aleşi şi care aţi uitat că aţi fost aleşi de oameni şi pentru oameni, nu vă mai baricadaţi în spatele dosarelor, nu vă mai legaţi la cap, ca babele, cu tot felul de pestelci şi nu vă mai rotiţi ochii, mimând preocuparea pentru binele public!
Ieşiţi afară pe stradă şi vorbiţi cu oamenii şi veţi realiza că aceştia aşteaptă atât de puţin de la dumneavoastră! Dar aşteaptă…
Voi, dragi directori de instituţii, numiţi politic sau nu pe funcţii, şefi şi şefuleţi care vă treceţi zilele de muncă între două telefoane, un SMS, un draft şi, probabil, un email, terminaţi-o cu prostiile!
Vorbiţi cu oamenii faţă în faţă, confruntaţi-vă cu cei pe care ar trebui să îi slujiţi. Poate veţi afla lucruri interesante…
Voi, dragi politicieni care pur şi simplu aţi uitat drumul către Galaţi de când aţi fost votaţi să ne reprezentaţi în Parlament, voi cei care ar trebui – conform fanfaronadei uninominale – să daţi seamă în faţa alegătorilor cel puţin în fiecare lună, mai poftiţi şi pe acasă!
Poftiţi să remarcaţi cum îşi aerisesc pensionarii sacoşele prin piaţă, în timp ce zâmbesc, fericiţi de nivelul ridicat de trai şi de faptul că economia s-a revigorat, iar semnele crizei încep să se estompeze – aşa cum aflăm în fiecare zi, de la reprezentanţii statului…
Amintiţi-vă de sumedenia de promisiuni pe care aţi făcut-o în campania electorală. Terminaţi-o cu scuzele patetice gen „nu suntem la guvernare” sau, din contră „suntem la guvernare, dar nu ne susţine opoziţia”!
Nu vă mai bateţi joc de oameni, pentru că voi toţi sunteţi, la rândul dumneavoastră, oameni.
Şi în acele momente când vă încasaţi primele pentru un bun management, ar trebui să vă gândiţi că realmente sunt oameni care îşi pun pungi în picioare, înainte de a le băga în cizme!
Atunci când strâmbaţi din nas că centrala merge mai greu, că nu e presiune la gaze, gândiţi-vă că sunt familii care încă experimentează gazarea lentă, prin încălzirea la flacăra aragazului.
Atunci când, în administraţia locală fiind, constataţi cu satisfacţie că oraşul este curăţat de zăpadă, gândiţi-vă că un amărât de la periferie chiar vă pomeneşte de toate rudele, văzând cum în centru se curăţă zăpada de pe treptele instituţiilor şi aşa închise publicului, în timp ce la capătul oraşului microbuzul te lasă dincolo de staţie, că e mai puţină zăpadă!
Atunci când vi se pare că aţi ostenit accesând atâtea proiecte şi programe europene, gândiţi-vă că încă sunt creduli care au impresia că l-au prins pe Dumnezeu de picior doar dacă au primit vreo aprobare completată la mişto sau doar din prostie de portarul vreunei instituţii publice...
Atunci când credeţi că oamenii care vă cer ajutorul sunt plicticoşi, bătrâni, enervanţi, nesimţiţi, murdari, lacomi, mincinoşi, amintiţi-vă că şi dumneavoastră sunteţi tot oameni.
Şi deschideţi ochii!
