Statistica ”care este”

Evaluaţi acest articol
(13 voturi)

Este un lucru cunoscut deja, nu doar de experţii în comunicare ori de cei care ar avea ceva de dat publicităţii, că ce nu se ştie, nu există. De aceea, cei care trebuie sau au avea ceva de spus lumii ar trebui să stea cu ochii în patru şi să-şi facă temele la milimetru când deschid gura ori pun o informaţie pe hârtie.

Ca presă, formatori de opinie, suntem acuzaţi, mai mult sau mai puţin făţiş, că alergăm după senzaţional, să vindem ştirea şi ziarul, sau marfa, într-un limbaj mai negustoresc. Ce nu înţeleg mulţi şi nici nu vor să o facă este că, pentru noi, senzaţionalul trebuie susţinut, pentru ca informarea, fie ea şi exagerată în limite rezonabile şi acceptate de lege, să fie corectă şi obiectivă. De multe ori, ne agăţăm de informări oficiale, statistici şi evidenţe, care sunt făcute tot de oameni, pentru a reduce subiectivismul excesiv din poveste. Din păcate, prea des ne lovim de statistici roz, favorabile celor care sunt plătiţi să le facă şi care au obligaţia legală să le aducă la cunoştinţa publică.

Zilele trecute, o dezvăluire-bombă, dar perfect intitulată pentru modul în care o autoritate a statului şi-a făcut treaba, a aruncat în aer o instituţie de interes public, care ne apără siguranţa şi ar trebui să ne confere încredere. Poliţia a raportat că nu a fost sesizată despre nicio crimă! Un raport cerut de prefect şi prezentat într-o şedinţă publică, arăta, negru pe alb, că judeţul Galaţi este unul în care nu se întâmplă nimic grav, că totul merge din bine în şi mai bine când vine vorba de siguranţă şi încredere. Bag mâna în foc că, de la prefect la ultimul cititor, nimeni nu ar fi bănuit care erau dedesubturile imaculatului bilanţ. Dedesubtul, aşa cum avea să reiasă după ce buba s-a spart în spaţiul public, prin oferirea de informaţii izbitor de contrastante, zace, probabil, într-un birou şi se numeşte poliţist. Un poliţist care are un superior, care la rândul lui are alt superior, până la şeful cel mare, care a girat corectitudinea oficialului document cu propria semnătură. Nimeni, dar nimeni din acest angrenaj, nu a catadictist să remarce că, aşa cum au încercat să se justifice, crimele nu aveau că căuta în această statistică din cauza unor reglementări procedurale interinstituţionale, care nu sunt destinate publicităţii şi nici nu interesează, până la urmă, pe nimeni. E uşor a înfiera un ziarist când scoate la lumină un adevăr care te doare, dar munca pe genunchi ar trebui pedepsită acolo unde se ţine musai la scaun şi imagine, iar "semnatul ca primarul" să dispară măcar atunci când există riscul ca un cuvinţel nepotrivit să-ţi ducă capul direct la ghilotină.

Citit 1474 ori Ultima modificare Duminică, 13 Octombrie 2019 16:10

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.