În această zi avem un meci de fotbal care poate însemna enorm pentru starea de spirit a suporterului din noi pentru trăirile din viitorul apropiat. Este partida echipei naționale cu Norvegia, unde, dincolo de miza uriașă, o evoluție care să încânte poate aduce transferul spre prima echipă a uriașului val de entuziasm generat în vară de tinerii calificați la Jocurile Olimpice.
Va fi, din păcate, o seară cu suporterul Naționalei obișnuit cu tribuna obligat să trăiască totul doar din fața televizorului. Vor avea acces în Arena Națională doar copiii și însoțitorii de grup, capitol la care mobilizarea generală a dat roade. Primarul din Valea Mărului anunță că de acolo pleacă un grup format din 84 de copii și nouă însoțitori, totul fiind organizat cu sprijinul Școlii Gimnaziale din localitate. Dinspre Asociaţia Judeţeană de Fotbal ni se spune că mai sunt alte grupuri similare, în special din nordul judeţului, astfel că, împreună cu cluburile de juniori din municipiul Galaţi, se estimează prezenţa a aproximativ 500 de copii gălăţeni în stadion.
Acesta este singurul aspect pozitiv generat de o politică a sancţiunilor simplistă, comodă şi pe care o consider abuzivă, practicată de foarte mulţi ani inclusiv de federaţia de la Bucureşti, care a început de ceva vreme, iată, să fie la rândul ei o victimă a sistemului pe care-l practică.
La UEFA, forul european, a devenit o obişnuinţă să închidă stadioanele publicului larg, sancţionând la grămadă pentru fapte inviduale. Intră unul, doi, cinci spectatori în teren, să plătească doar ăştia, nu mii de oameni cu comportament decent. Cei care fac gesturi reprobabile intră sub incidenţa legislaţiei din ţara respectivă. Au fost reţinuţi, identificaţi şi dau socoteală. Pentru ce vii tu, UEFA, să dai sancţiune cuiva care plăteşte deja în faţa legii? Un club sau, în acest caz, o federaţie şi-a luat toate măsurile organizatorice impuse de regulament, plătind firme de pază etc.
Este aberant să ai pretenţia de a putea controla sau opri acţiunile fiecărei persoane dintr-un public de zeci de mii de oameni, oricâte forţe de ordine ai mobiliza. După logica UEFA, n-ar trebui să se joace fără spectatori şi, de exemplu, următoarea finală de Liga Campionilor, pentru că la precedenta s-a intrat pe teren din public? Aaa, acolo organizatoare a fost chiar UEFA şi nu se pune? Până la urmă, problema este la FRF şi la celelate federaţii naţionale care au avut parte de sancţiunea interdicţiei spectatorilor, care ar trebui să facă front comun la adresa forului european, să impună aplicarea fireştii acţiuni asupra individului care greşeşte, nu a întregului.
